Sexualitate

Dispareunia, durerea care însoțește actul sexual

by Adina · mart. 7, 2022

Ce este sexualitatea? Poate primul gând te trimite către un act sexual, ei bine el este o componentă din structura ei, dar nu tot.

Fiind mereu ceva fie ascuns, fie prea strident, fie acceptat, fie respins, a cam trebuit să alegi din multitudinea de mesaje care au însoțit-o și să te orientezi așa cum ai putut. Printre primele interacțiuni cu sexualitatea, când descoperi factori care țin de identitatea ta sexuală, de când începi să observi părți sexuale ale tale, da, da cele vizibile despre care putem toți să vorbim: sâni, organe sexuale genitale, tot ce ține de corp și senzațiile produse. Imaginea despre sexualitate se compune încă de mici, poate chiar văzând imaginea mamei ca femeie, sau a tatălui, interacțiunea dintre ei, interacțiunea dintre ei și tine: ce mesaje îți sunt oferite ca de exemplu: acoperă-te sau să-ți fie rușine…

Familia oferă imagini, oglinzi despre sexualitate. Oferă sau ia dreptul de a îți trăi sexualitatea cu culpabilitate sau cu libertate. Oferă modele care poate îți vor ajuta, modele care nu, și modele care vor avea atât părți sănătoase cât și nesănătoase.

Sexualitatea nu este un calcul matematic sâni +organe genitale+ părți erogene ale corpului+ penetrare, chiar deloc. Este un fundal pe care așezi imaginea ta, identitatea sexuală, modele parentale, imaginea mamei, imaginea tatălui, mesaje primite de acasă, imaginea unor figuri importante, imaginea unor convingeri disfuncționale sau a unor interziceri religioase, imaginea traumei și a durerii, imaginea fricii (poate de sarcină, de naștere, de actul sexual), imaginea vinovăției, a culpabilității, a agresivității față de partener/ă, față de bărbați sau femei. Poate avea imaginea anxietății, imaginea conflictelor care apar între parteneri, imaginea comunicării dintre ei ( de exemplu, disfuncțiile sexuale sunt o formă de comunicare inconștientă la care apelează cei doi în cuplu), poate fi imaginea dezgustului față de sexualitate.

Când spui sexualitate, cred că e necesar să vorbești și de gândurile, emoțiile care o însoțesc. Când spui sexualitate poate ar fi cazul să observi corpul și mesajele pe care ți le transmite. Sexualitate nu reprezintă numai penetrarea propriu zisă, reprezintă și emoțiile care o însoțesc. Reprezintă rolul meu în actul sexual, reprezintă dacă vreau sau nu să simt sau mă disociez de corpul meu, mintea mea e în altă parte pentru a putea fi mai ușor de suportat. Sexualitatea este ceva ce îți aparține și ai nevoie să știi cine ești și ce nevoi ai chiar și aici. Poate ai nevoie să fii mai atent/ă și ai să afli multe despre tine. Poate dacă te-ai asculta mai mult, dar cu adevărat, ai știi ce e pentru tine și ce nu.

Dorința sexuală hipoactivă. Adevăruri, nu taboo.

by Adina · oct. 20, 2020

Sexualitatea este un subiect pe cât de normal pe atât de văzut ca pe ceva rușinos. Am crescut oare așa? Să fie o jenă transmisă la nivel transgenerațional?

Am crescut cu jena, cu ascunderea, cu E păcat!, E rușinos! La noi în familie nu se vorbește despre asta. Copiii? Vine barza cu ei. Menstruația? Afli despre ea pe cont propriu.

Ce să mai vorbim despre disfuncțiile sexuale? Despre ele nici atât. Și uite așa apare sentimentul vinei, sentimentul stimei de sine scăzute, dureri, tensiune emoțională, certuri între parteneri, frustrări, fiecare dă vina pe celălalt sau se autoînvinovățește pentru ce se întâmplă.

Uneori, cunoașterea poate fi ca o luminiță la capătul tunelului. Nu e suficient să știi să îți asculți corpul, e nevoie să îl și înțelegi. Ba chiar să știi că nu ești singurul care trece printr-o anumită dificultate. Nu, nu este o problemă la tine, numai la tine.

Te întrebi dacă numai ție ți se întâmplă să ai o dorință sexuală hipoactivă? E prezentă și la bărbați și la femei: să nu ai nici o dorință legată de activitatea sexuală, sau insuficient. Ce nu îți spune nimeni, este că lumea psihică este într-o strânsă legătură, și o depresie majoră poate fi cauza pentru acest fapt.

Dacă căutăm câteva trăsături comune ale personaelor cu dorință sexuală redusă putem găsi următoarele: masturbarea este foarte puțin prezentă spre deloc, sexualitatea lor este descrisă ca fiind nesatisfăcătoare, nu reacționează la încercarea partenerului de apropiere intimă, nu sunt atrași de stimularea pornografică. În general, pot fi prezente și alte disfuncții sexuale asociate cu aceasta, cum ar fi o tulburare la nivelul orgasmului sau la primele faze ale excitației.

La ce putem fi atenți? În primul rând să vedem care este frecvența raporturilor sexuale cât și a fanteziilor sexuale. De asemenea, să vedem de câte ori, și în ce situații se inițiază activitatea sexuală.

Convingerile cu privire la sexualitate pe care le avem introiectate, fie din mediul familial fie din experiența de viață pot cântări extrem de mult. Convingerile sunt idei adânc înrădăcinate în structura noastră, dacă vrei, poți să le numești semne de ghidaj: Sexul este un păcat. Plăcerea este un păcat. Masturbarea este un păcat. Femeia nu trebuie să simtă plăcere, dacă o face este una ușoară. Bărbatul nu e bărbat dacă nu își face rolul în pat. Și câte și mai câte ne arată o imagine falsă, punând presiune pe noi sau din contră, făcându-ne să ne cenzurăm sexualitate ducând astfel la o identitate de sine incompletă.

Disfuncția sexuală poate fi văzută în cuplu, și tratată tot prin intermediul relației. Omul se vindecă prin relații. Așa că putem privi spre cuplul nostru, spre ce ar putea să producă această stare.

Avem o curiozitate pentru sexualitate, curiozitate pentru o parte din noi cu care e nevoie să fim în contact, ea punându-și amprenta asupra atâtor fațete ale personalității noastre.

Cauze

E important să cunoaștem că sunt cauze fiziologice, cu care trebuie să avem răbdare, să le acceptăm pentru că numai așa ele se resemnifică: diabet, afecțiuni cardiace, dezechilibru hormonal, probleme renale, hepatice, neurologice. În mod clar, alcoolismul, droguri, efecte adverse ale unor intervenții sau medicamente.

Cauzele psihice au fost puse într-un con de umbră. Cât de deschis ești să poți comunica ce se întâmplă cu tine? Cât de deschis ești tu cu tine să poți spune clar ce ți se întâmplă, ba chiar să și recunoști cauza. Undeva, fiecare dintre noi știm ce se întâmplă, poate nu la modul concret, dar simțim, ceva ne duce către un gând, către o experiență, către o nevoie.

Disfuncția sexuală e teamă. E frică. E nevoia de control. E neîncredere în sine. Aici vezi complexul de inferioritate și identitatea ta nedezvoltată.

Depresia și anxietatea îți pot pune stop plăcerii, te pot face inert. Ce îți plăcea poate la un moment dat nici nu mai contează, sau din contră, anxietatea este atât de crescută încât simți cum stomacul și grijile fac ravagii.

Fiecare avem o experiență neplăcută. Despre asta e viața, despre experiențe prin care trecem și creștem. Important este să nu rămânem acolo, la stadiul acela ci să le revalorificăm, resemnificăm.

Abuz, traumă. Ce mai spui despre educația rigidă și lipsa educației sexuale? Un subiect atât de controversat încât există imaginea că ea înseamnă pornografie și este blamată, interzisă.

Nașterea unui copil este o experiență care poate produce mari schimbări, și nu mă refer la o parte hormonală, la aspectul fizic, la imaginea de sine. Corpul este văzut altfel. Este într-adevăr o provocare să poți să îți vezi corpul schimbat, și da, necesită o mare tărie să poți gestiona ce se întâmplă. Nașterea poate fi un eveniment traumatizant, nașterea poate reprezenta o schimbare de statut, o schimbare în care nu mai știi cine ești, ce ești. Nu mereu nașterea reprezintă un moment fericit, cum nu mereu poți dezvolta o teamă, o repulsie.

Infidelitatea zdruncină din temelii un om. Dinamica cuplului suferă modificări. Imaginea ta, imaginea partenerului ( de multe ori idolatrizat, așezat pe un piedestal cu toate proiecțiile tale asupra lui de om perfect) se modifică încât nu mai simți plăcerea sexuală, te retragi, te închizi.

Foarte multe tulburări, tensiuni emoționale ale noastre, se văd prin intermediul unei relații.

Ce roluri crezi că joci în relația ta? Dacă tu te poziționezi pe un rol de părinte pentru partenerul de cuplu, și el pe cel de copil, oare ce dorință sexuală poate fi? Și multe alte roluri care apar și se tot schimbă.

Nevoile emoționale sunt atât de importante în cuplu. Poate ne dorim ca în interiorul lui să găsim împlinirea lor, dar ce se întâmplă când nu este așa? Cât de greu este să le comunici, mai ales că exista frica de a nu fi primit mesajul tău întocmai de către partener.

Comunicare, comunicare și iar comunicare. Apare zis peste tot. Comunicarea e cheia. Ok, dar hai mai întâi să ne dezbrăcăm de aparențe, de a menține un rol și de a putea crea cadrul omului de lângă noi să se deschidă. Să știe că nu este judecat. să știe că are locul lui unde poate împărtăși gândurile sale, nevoile. Într-un cuplu, problema este a noastră, nu ne luptăm unul împotriva celuilalt când apare una. Suntem doi încercând să rezolvăm o problemă.

Tu ce știi despre anorgasmia feminină? Descoper-o altfel.

by Adina · mai 6, 2020

Considerată mult timp subiect taboo, sexualitatea este prezentă, deși existența ei este purtată ca pe un secret rușinos. Disfuncțiile sexuale sunt luate în glumă, privite cu ironie sau cu rușine. Este un subiect controversat. Unii îl vor ascuns, alții îi înțeleg naturalețea și importanța.

În tot acest context, atât femeia cât și bărbatul pleacă cu anumite stereotipii de gen încă de la o vârstă fragedă în ceea ce privește sexualitatea. Cu toate acestea, încetul cu încetul se face lumină asupra a ceeea ce e important și iminent. Ajungem să ne cunoaștem mai bine pe noi și modul în care eul meu se manifestă în corpul meu.

Disfuncțiile sexuale apar în cazul ambelor sexe, iar pe lângă cauzele organice ale acestora sunt de explorat și aspecte mult mai profunde de atât.

Anorgasmia sau incapacitatea de a avea orgasm în cazul femeilor poate avea origini multiple, plecând chiar de la transmiterea transgenerațională, prin convingeri rigide: Femeia nu trebuie să simtă plăcere. Trebuie să facă pe plac bărbatului! Este păcat! Sunt rigidități religioase atât de adânc înrădăcinate în anumite familii, încât copilelor li se introiectează ideea de loialitate față de figurile religiei, față de convingerile familiei. Aduce cu sine învinovățirea în caz de plăcere. Naturalețea sexualității este inhibată ducând la imaturitatea sexuală a ființei, la neintegrarea sexualității, care înseamnă o identitate incompletă.

Sexualitatea poate fi acceptată sau refuzată din cauza fricii. Sunt nenumărate motive prezente în fiecare dintre noi, care ne sunt proprii sau introiectate. Cert este că frica este o barieră grea. De ce? Pentru că este sistemul nostru natural de apărare, iar reprogramarea lui necesită timp. Indiferent ce ți s-a întâmplat, astfel încât să îți reții plăcerea (cea care ar putea să te lase descoperit, un tine autentic) nu ești vinovat pentru modul în care ai ales să te protejezi, dar ai o datorie față de tine să schimbi ceva.

Fie că e vorba de traume, de o criptare a corpului încât să anuleze sensibilitatea zonei pentru a nu îți aduce aminte de evenimentele traumatice, corpul reacționează cum crede că e mai bine în acel moment. Tot corpul îți și spune când este ceva care necesită atenția ta. Boala somatică se instalează ca și semnal de alarmă, un mesaj pe care l-ai neglijat foarte mult timp și și-a găsit o cale de a ieși în față prin intermediul corpului.

Într-un cuplu există modalități ingenioase de comunicare. Lipsa orgasmului poate să fie un mesaj pentru partener? Sau pentru tine? Nu te vreau în viața mea. Nu mă meriți. Te pot controla, așa cum pot face și cu plăcerea mea. Nu îți ofer putere. Te pedepsesc neoferindu-ți asta. O temă importantă rămâne nevoia de control crescută.

Problemele la nivelul cuplului: lipsa intimității emoționale, conflictele prezente cât și lipsa de intimitate în cazul traiului în comun cu alți membri ai familiei, rolurile inadecvate în cuplu, unde raportul nu este predominant adult- adult, lipsa de experiență cât și eventuala disfuncție sexuală a partenerului sunt cele care inhibă manifestarea sexuală.

Există loialitatea față de o figură paternă/maternă ( Dacă mama nu a fost fericită, eu îmi refuz orice plăcere.) sau identificarea cu sex rolul, identitatea sexuală a acestui părinte, neintegrarea feminității. Până la urmă, vrem nu vrem am fost niște bureți care au tras informații despre cum să fim de la ei. Cu timpul, ele se remodelează, restructurează, unele chiar dispar nefiind deloc în conformitate cu cine suntem noi cu adevărat.

Nivelul de maturitate emoțională ocupă un rol deosebit. Este important dacă vârsta biologică corespunde cu cea emoțională, astfel încât poți să fii o fetiță într-un corp de femeie, iar nevoile tale sunt altele de fapt.

Anxietatea este un factor important. Anorgasmia putând fi indusă de diferiți stresori care distrag atenția de la stimulii erotici. Fie că e vorba de a nu îndeplini așteptările partenerului, fie că e o hipervigilență, o anxietate de performanță (unde focusul este mai mult asupra performanței decât asupra plăcerii) ea este un zgomot de fundal, o voce care își face simțită prezența în gândurile tale.

Factorii majori de stres își pun amprenta atât asupra stării psihice cât și fizice. Oboseala cronică te face pasiv, iar depresia anulează plăcerea, neurotransmițătorii din corp au un nivel scăzut, practic nu te mai bucură nimic, nu ai energia fizică pentru activitățile care odată îți plăceau. Văzut organ erogen, tulburările la nivelul creierului afectează sexualitatea. O persoană cu depresie o poate vedea pe aceasta ca pe ceva putred în interiorul său, ceva de care trebuie să-i păzească pe apropiați, decizând să îi țină departe, fapt comunicat la nivel sexual.

Maternitatea poate fi asociată cu plăcerea feminină, astfel încât teama de ea, refuzul acesteia poate acționa ca si cauză a anorgasmiei.

Avem în interiorul nostru atâtea straturi, încât uneori e necesar să îndepărtăm unul singur ca restul să cadă ca și piesele de domino. Un proces dureros și laborios, dar necesar pentru vindecare. Însă pentru asta avem nevoie de un eu puternic, solidificat care poate să susțină impactul.