Dorința sexuală hipoactivă. Adevăruri, nu taboo.

Sexualitatea este un subiect pe cât de normal pe atât de văzut ca pe ceva rușinos. Am crescut oare așa? Să fie o jenă transmisă la nivel transgenerațional?

Am crescut cu jena, cu ascunderea, cu E păcat!, E rușinos! La noi în familie nu se vorbește despre asta. Copiii? Vine barza cu ei. Menstruația? Afli despre ea pe cont propriu.

Ce să mai vorbim despre disfuncțiile sexuale? Despre ele nici atât. Și uite așa apare sentimentul vinei, sentimentul stimei de sine scăzute, dureri, tensiune emoțională, certuri între parteneri, frustrări, fiecare dă vina pe celălalt sau se autoînvinovățește pentru ce se întâmplă.

Uneori, cunoașterea poate fi ca o luminiță la capătul tunelului. Nu e suficient să știi să îți asculți corpul, e nevoie să îl și înțelegi. Ba chiar să știi că nu ești singurul care trece printr-o anumită dificultate. Nu, nu este o problemă la tine, numai la tine.

Te întrebi dacă numai ție ți se întâmplă să ai o dorință sexuală hipoactivă? E prezentă și la bărbați și la femei: să nu ai nici o dorință legată de activitatea sexuală, sau insuficient. Ce nu îți spune nimeni, este că lumea psihică este într-o strânsă legătură, și o depresie majoră poate fi cauza pentru acest fapt.

Dacă căutăm câteva trăsături comune ale personaelor cu dorință sexuală redusă putem găsi următoarele: masturbarea este foarte puțin prezentă spre deloc, sexualitatea lor este descrisă ca fiind nesatisfăcătoare, nu reacționează la încercarea partenerului de apropiere intimă, nu sunt atrași de stimularea pornografică. În general, pot fi prezente și alte disfuncții sexuale asociate cu aceasta, cum ar fi o tulburare la nivelul orgasmului sau la primele faze ale excitației.

La ce putem fi atenți? În primul rând să vedem care este frecvența raporturilor sexuale cât și a fanteziilor sexuale. De asemenea, să vedem de câte ori, și în ce situații se inițiază activitatea sexuală.

Convingerile cu privire la sexualitate pe care le avem introiectate, fie din mediul familial fie din experiența de viață pot cântări extrem de mult. Convingerile sunt idei adânc înrădăcinate în structura noastră, dacă vrei, poți să le numești semne de ghidaj: Sexul este un păcat. Plăcerea este un păcat. Masturbarea este un păcat. Femeia nu trebuie să simtă plăcere, dacă o face este una ușoară. Bărbatul nu e bărbat dacă nu își face rolul în pat. Și câte și mai câte ne arată o imagine falsă, punând presiune pe noi sau din contră, făcându-ne să ne cenzurăm sexualitate ducând astfel la o identitate de sine incompletă.

Disfuncția sexuală poate fi văzută în cuplu, și tratată tot prin intermediul relației. Omul se vindecă prin relații. Așa că putem privi spre cuplul nostru, spre ce ar putea să producă această stare.

Avem o curiozitate pentru sexualitate, curiozitate pentru o parte din noi cu care e nevoie să fim în contact, ea punându-și amprenta asupra atâtor fațete ale personalității noastre.

Cauze

E important să cunoaștem că sunt cauze fiziologice, cu care trebuie să avem răbdare, să le acceptăm pentru că numai așa ele se resemnifică: diabet, afecțiuni cardiace, dezechilibru hormonal, probleme renale, hepatice, neurologice. În mod clar, alcoolismul, droguri, efecte adverse ale unor intervenții sau medicamente.

Cauzele psihice au fost puse într-un con de umbră. Cât de deschis ești să poți comunica ce se întâmplă cu tine? Cât de deschis ești tu cu tine să poți spune clar ce ți se întâmplă, ba chiar să și recunoști cauza. Undeva, fiecare dintre noi știm ce se întâmplă, poate nu la modul concret, dar simțim, ceva ne duce către un gând, către o experiență, către o nevoie.

Disfuncția sexuală e teamă. E frică. E nevoia de control. E neîncredere în sine. Aici vezi complexul de inferioritate și identitatea ta nedezvoltată.

Depresia și anxietatea îți pot pune stop plăcerii, te pot face inert. Ce îți plăcea poate la un moment dat nici nu mai contează, sau din contră, anxietatea este atât de crescută încât simți cum stomacul și grijile fac ravagii.

Fiecare avem o experiență neplăcută. Despre asta e viața, despre experiențe prin care trecem și creștem. Important este să nu rămânem acolo, la stadiul acela ci să le revalorificăm, resemnificăm.

Abuz, traumă. Ce mai spui despre educația rigidă și lipsa educației sexuale? Un subiect atât de controversat încât există imaginea că ea înseamnă pornografie și este blamată, interzisă.

Nașterea unui copil este o experiență care poate produce mari schimbări, și nu mă refer la o parte hormonală, la aspectul fizic, la imaginea de sine. Corpul este văzut altfel. Este într-adevăr o provocare să poți să îți vezi corpul schimbat, și da, necesită o mare tărie să poți gestiona ce se întâmplă. Nașterea poate fi un eveniment traumatizant, nașterea poate reprezenta o schimbare de statut, o schimbare în care nu mai știi cine ești, ce ești. Nu mereu nașterea reprezintă un moment fericit, cum nu mereu poți dezvolta o teamă, o repulsie.

Infidelitatea zdruncină din temelii un om. Dinamica cuplului suferă modificări. Imaginea ta, imaginea partenerului ( de multe ori idolatrizat, așezat pe un piedestal cu toate proiecțiile tale asupra lui de om perfect) se modifică încât nu mai simți plăcerea sexuală, te retragi, te închizi.

Foarte multe tulburări, tensiuni emoționale ale noastre, se văd prin intermediul unei relații.

Ce roluri crezi că joci în relația ta? Dacă tu te poziționezi pe un rol de părinte pentru partenerul de cuplu, și el pe cel de copil, oare ce dorință sexuală poate fi? Și multe alte roluri care apar și se tot schimbă.

Nevoile emoționale sunt atât de importante în cuplu. Poate ne dorim ca în interiorul lui să găsim împlinirea lor, dar ce se întâmplă când nu este așa? Cât de greu este să le comunici, mai ales că exista frica de a nu fi primit mesajul tău întocmai de către partener.

Comunicare, comunicare și iar comunicare. Apare zis peste tot. Comunicarea e cheia. Ok, dar hai mai întâi să ne dezbrăcăm de aparențe, de a menține un rol și de a putea crea cadrul omului de lângă noi să se deschidă. Să știe că nu este judecat. să știe că are locul lui unde poate împărtăși gândurile sale, nevoile. Într-un cuplu, problema este a noastră, nu ne luptăm unul împotriva celuilalt când apare una. Suntem doi încercând să rezolvăm o problemă.