Uneori trebuie să știi și când să renunți. Sau pur și simplu să lași lucrurile mai lejer, să mai graviteze și ele. Viața nu mai are și ea niciun rol? Am devenit obsedați de control, de parcă totul e susținut de umerii și coloana noastră, nu e de mirare că ne doare atât spatele. Uneori știi ce trebuie să faci cu presiunea? Să o iei, să o mototolești și să o arunci la coș ca și cum ar fi o hârtie.
Dacă vrei să fii rechin, trebuie să știi că ai nevoie de ape mari, altfel rămâi la mal și ești cel mult Nemo.
Dacă vrei să știi să înoți ai nevoie de ape adânci. Nu știu dacă înotul se învață pe uscat, dar știu că în viața asta de multe ori te trezești în ape adânci, în furtuni. Poate habar nu ai să înoți și ai ajuns brusc acolo. Poate știi, dar te paralizează frica. Poate știi, dar te trag curenții…Uneori ne înecăm într-un pahar cu apă, ne mai și amestecăm cu lingurița singuri.
Și totuși, când dai la o parte toate minciunile pe care te chinui să ți le crezi, balastrul, nu te mai trage nimic în jos. E tare să faci pluta din când în când, nu? Sau să fii dus cu pluta. E și aici o înțelepciune, ă? Înțelepciunea “nebunilor” care aleg pentru ei. Care vor să fie o voce, nu un ecou. Care îndrăznesc să ridice capul și să privească mai mult. Cei care nu se tem de relația unu la unu cu ei înșiși. Cei care învață să iubească, dar și să dea drumul. Cei care nu se agață, dar îmbrățișează, pe ei, pe un om care este acolo.
Un alt clișeu cu care ne războim acum, autosuficiența și nu care cumva să spui că ai nevoie de cineva. Ba ai, în egală măsură cu care ai nevoie de tine. Dar și relațiile au nevoie de aer, de spațiu de transformare. Nu toți sunt pentru toți și e perfect ok. Nu toți rămân și e perfect ok. Unii rămân mereu în noi și e perfect ok (atât timp cât au un efect bun).
Știu clar cine nu pleacă niciodată și cine e element comun în toate relațiile tale, în toate locurile în care te afli, în toate situațiile: Tu. Relația cu tine, pe ea să nu o pierzi, să nu o degradezi. Deși și ea se transformă mereu, singura constantă e schimbarea. Dar nu te feri de ea, să nu îți fie frică de ea. Uneori îmi imaginez că suntem ca niște păpuși rusești și avem toate eu-rile noastre trecute, din mic, spre mai mare, către cine sunt în acest moment. Și mereu trebuie să ai grijă de tine cel de acum, dacă ai grijă de cel de acum ai grijă și de cel care ai fost, cel care vei deveni.
Fiecare decide ce vrea/ cine vrea să fie în viața asta. Norocoșii da, pot. Sunt oameni care nu au avut șansa asta din varii motive, sau poate chiar și tu. Dar poate nu e prea târziu să-ți dai seama că viața e una. Ghici ce, mai e și limitată. Nu e ca și cum o am pe asta, dar lasă că e de probă, mai încerc în următoarea, e vreun joc cu mai multe încercări. Dar ne comportam ca și cum așa e. Și știi ce e amuzant? Continuăm să ne perpelim pentru lucruri, evenimente, oameni, continuăm drumuri de care în adâncul sufletului nostru știm că nu ne e locul acolo, de asta te și împiedici mult. Ne păcălim singuri, cerșim câte ceva, ne enervăm, ajungem în ipostaze în care ne umilim singuri, în care devenim poate propriul nostru abuzator, în care poate ne autosabotăm, în care parcă ne e frică.
Frica, bat-o vina. A ucis atâtea vise, dar pentru că a fost văzută ca un dușman. Atâtea încercări de a o anula. N-ai știut că e ceva normal în corpul tău? Și e ca și cum ai vrea să îți tai o mână, n-ai mai fi niciodată complet fără ea.
Cum schimbi modul în care te uiți la ea? Cred că frica e acolo ca să te apere. Scopul fricii e de a te apăra. Creierul tău vrea să te mențină în siguranță și în momentul în care simte un stimul care ar putea să te pună în pericol, activează frica. Practic e un semn că eu încerc, creierul meu îmi vrea binele. Doar că, din varii motive uneori, decodifică greșit stimulii. Ajunge să vadă un cod pentru frică în ceva ce nu ar trebui. Erori de sistem. Învață-l că nu ești în pericol mereu, că ai resurse cu care să te adaptezi, crează-i o altă bază de date de unde să ia informații pentru următoare situații. O bază de date cu tot ce e mai frumos la tine, sau cu tot din ce poți lua putere. Unele lupte s-au câștigat cu tot cu frică până ce ea a dispărut sau s-a transformat în aliat. Să nu-ți fie frică să îți fie frică.
Lasă un răspuns