Se vorbește foarte mult despre infertilitate, dar puțini sunt cei care îndrăznesc cu curaj și înțelepciune să dea cortina la o parte și să vadă câte aspecte se ascund în ceea ce o privește.
Stadiile impactului emoțional
Impactul emoțional al infertilității poate lua forma următoarelor stadii: surpriză/șoc, negare, furie, depresie, pregătire și acceptare (prin aceste stadii trecem ori de câte ori avem o suferință).
Prin ce etape trec cei din interiorul cuplului
Cuplurile gândesc că dacă și-au petrecut o bună perioadă de timp încercând cu ajutorul metodelor contraceptive să evite sarcina, imediat cum le vor întrerupe, aceasta va și apărea la scurt timp. Nu se întâmplă acest lucru și încep să rumineze asupra comportamentelor, obiceiurilor și a stilului de viață în încercarea de a afla cauza infertilității.
Printre altele ei examinează durata, frecvența, tehnica folosită în timpul actului sexual, povestesc prietenilor, familiei de la care primesc sfaturi. De multe ori acestea se rezumă la „relaxează- te!ˮ, le spun să se odihnească mai mult, să adopte o dietă echilibrată, să nu mai meargă atât la sala de sport ș.a. În continua lor încercare urmează aceste sfaturi, sunt atenți la perioada fertilă a femeii, devin obsedați de acel calendar, ajung să aibă mai multe contacte sexuale decât își doresc, acest fapt venind fără dubii cu efecte negative.
În momentul în care realizează că oricât ar încerca, aceste sfaturi nu au succes, cei doi încep să caute în trecutul lor posibila cauză. O căutare care îți mănâncă nervii și liniștea. Femeile care au avut o boală cu transmitere sexuala sau experiența avortului pot fi convinse că aici se află cauza. Bărbații se gândesc la o posibilă cauză rezultată dintr-o condiție medicală trecută sau obiceiuri.
Stresul modifică modul de funcționare a hipotalamusului care afectează ovulația.
Vinovăție
Următorul pas rezultat în urma încercărilor eșuate este apelarea la ajutor specializat. În momentul în care o problemă medicală este descoperită la unul dintre parteneri, pe acesta îl încearcă sentimente de vinovăție pentru că a compromis șansa partenerului de a avea copii. Sentimentul de vinovăție dus la extrem poate fi cauza plecării din cuplu a celui considerat infertil pentru a își lăsa partenerul să aibă copii cu altcineva. De asemenea, partenerul considerat fertil poate adopta un comportament care duce la disoluția relației.
Furie
Pot simți furie. Pot crede că viață este nedreaptă, pot deveni nervoși când văd persoane pe care nu le consideră potrivite de a avea un copil că reușesc atât de ușor, când aud o femeie gravidă că se plânge de sarcina ei, când femei cu o sarcină nedorită caută să facă avort sau când observă un tată sau o mamă că își abuzează copilul.
Își pot descărca furia asupra celorlalți: familie, prieteni care din punctul lor de vedere nu rezonează cu durerea lor emoțională. Acest lucru este valabil și în relația de cuplu. Un partener îl acuză pe celălalt că nu înțelege prin ce trece. Această furie maschează durere, anxietate, frică.
Depresie
O alta reacție emoțională este depresia care poate persista pe întreaga durată a tratamentului sau poate fi acută, provocată de un eveniment familial (anunțul că un membru al familiei, un prieten va avea copil). Depresia cronică își aruncă tentaculele și asupra altor aspecte ale vieții, femeia poate comunica mai puțin, certurile cu partenerul pot fi mai dese și mai grave.
Depresia poate să fie camuflată astfel că durerea provocată de dezamăgirea de a vedea că indiferent de efort, rezultatul este același îi face pe parteneri să își saboteze conștient sau inconștient încercările de a rămâne părinți tocmai pentru a dimina șansele apariției unei noi dezamăgiri.
În ceea ce privește depresia, vorbim așadar și despre lipsa controlului asupra propriei vieți pe care multe cupluri infertile o experimentează. Pentru mulți aceia care au reușit să atingă fiecare obiectiv, incapacitatea de a avea un copil poate fi prima dată când pierd controlul asupra vieții lor.
Stima de sine are de suferit
Ea se pierde prin repetatele încercări eșuate de a obține un scop dorit –a avea un copil. Această problemă poate fi semnificativ mai mare în cazul celor care au avut întotdeauna succese înalte în alte arii ale vieții și nu au dezvoltat încă mecanisme de coping pentru a face față eșecului sau pierderii.
Ce se întâmplă cu relația ?
Apare teama că partenerul fertil îl va părăsi pe celălalt. Chiar dacă cei doi muncesc la un scop comun, durerea emoțională asociată infertilității îngreunează capacitatea de a își oferi suport mutual.
Pot apărea probleme sexuale, sexul amintindu-le de infertilitate. Se pot izola de familie și prieteni, considerând infertilitatea o problemă privată, inconfortabil de a fi împărtășită.
Pierderea sănătății
Perioade îndelungate de timp petrecute în clinici medicale pentru teste și tratamente pot face ca persoana infertilă deși nu e bolnavă, să se identifice cu rolul bolnavului.
Dacă ai ajuns până aici, deschide bine ochii la ce urmează
Multe femei nu rămân însărcinate deoarece, de fapt, ele nu își doresc asta. Sunt speriate de responsabilitățile care vin odată cu apariția unui copil. Oricând o femeie se află într-un conflict asociat nașterii, copiilor, restricțiilor pe care le impune apariția copilului poate apărea infertilitatea. Studii sugerează o asociere între infertilitate și ambivalența legată de maternitate și copii.
Dinamica intimă a cuplului este foarte importantă. Ea poate să nu fie una bună ca urmare a prezenței unor inhibiții sexuale sau a eșecurilor repetate de a concepe sarcina. S-a descoperit că multe femei manifestă respingere față de contactul sexual, au orgasme slabe sau deloc, simt o nepotrivire sexuală în cadrul relației. Când acestea găsesc parteneri cu care simt că se potrivesc ele devin fertile.
Neîncrederea în partener, conflictele, tensiunile: la nivel subconștient atât bărbatul cât și femeia, poate refuza să ofere partenerului un copil, în felul acesta răzbunându-se pe el.
Se poate ca unul dintre ei, chiar să nu vădă în celălalt o mamă sau un tată ideal pentru copil.
La femei vorbim, de asemenea și despre modalitatea în care ele își reprezintă mintal efectele nașterii asupra lor, asupra propriului corp. Sunt femei la care frumusețea este valoarea pe care pun mare pret și le este teamă să o piardă.
Teama de a nu mai fi la fel de îndrăgostit/ă de partener ca la începutul relației, îngrijorarea asociată dobândirii unui nou rol, cel de mamă sau tată.
Frica de a nu fi un părinte bun apare frecvent, în special la persoanele la care protecția mamei din familia de origine este încontinuare una semnificativă. Desprinderea de rolul de copil poate fi dificilă pentru ambele sexe, în special când unul din cuplu a preluat acest rol, iar celălalat este de fapt partenerul- părinte în dinamica cuplului.
Partenerul- părinte (este cel care intră în relație ocupând acest rol și pentru iubit/ă) poate avea reticențe neconștientizate ce țin de dificultatea de a avea în responsabilitatea sa încă un copil. Aceeași idee se regăsește și dacă în familia de origine a unuia există o persoană care are nevoie de îngrijirea specifică unui copil, poate fi o persoană vârstnică sau bolnavă, față de care există o datorie morală. Așadar, locul destinat copilului este deja ocupat de o astfel de persoană.
Un alt factor care să susțină infertilitatea este însuși motivul pentru care se vrea acest copil. Unii văd în el salvarea relației, consolidarea ei. Cum unul dintre parteneri observă o răcire în această relație, crede că sigur un copil va reuși să „repareˮ ceea ce ei nu pot.
Se are în vedere dacă relația este una fuzională. Cuplurile care fac totul împreună dezvoltă o puternică dependență afectivă, iar un copil nu mai are loc între cei doi.
Negarea feminității. În unele cazuri femeia este născută într-un moment în care părinții ei își doreau un băiat, iar ea pentru a fi iubită, fetiță fiind intră într-un rol masculin pe care îl joacă toată viața, împiedicând-o să devină mamă.
Pentru a deveni mamă, femeia are nevoie să se identifice cu o figură maternă (în lipsa mamei poate fi bunică, mătușă…). În general, are nevoie să se identifice cu mama, să poată anticipa modul matern de funcționare pe baza amintirilor din propria copilărie, un comportament învățat. Dacă relația cu mama nu a fost una tocmai bună, femeia poate intra cu greu în rolul de mamă.
Se are în vedere maternitatea drept pretext pentru repararea relației cu unul dintre părinți, persoana infertilă zicând că vrea să ofere copilului tot ceea ce ea nu a avut parte ( această idee poate provoca suferință copilului, el fiind un om cu propriile nevoi, dorințe, personalitate, iar sufocarea lui cu ceea ce vouă v-a lipsit înseamnă anularea nevoilor lui și efectiv să îl sufocați cu ale voastre).
Un alt aspect care se va explora este cel legat de naștere și asocierea ei cu evenimente traumatizante, boală sau moarte.
De asemenea, dacă sunt centrate pe carieră, întreaga lor energie se duce într-o singură direcție, semnalele către corp fiind: nu există timp, loc, energie, disponibilitate emoțională, fizică pentru maternitate.
Neexplorarea posibilelor cauze psihologice ale infertilității este o mare greșeală. Conflictele asociate infertilității nu sunt la nivel conștient, așadar nu este o îndoială că frici la nivel subconștient de a avea un copil, exercită o puternică influență.
