Sanatate

Pielea, oglindă care reflectă emoțiile

by Adina · Mar 6, 2020

Despre afecțiuni la nivelul pielii, ale tenului se vorbește foarte mult. O întreagă industrie de produse vine în întâmpinarea nevoilor noastre.

„Minuneaˮ nu vine dintr-un singur loc, dintr-o cremă sau dintr-un tratament. Necesită o abordare complexă, multidisciplinară.

Pielea este cea care delimitează interiorul, individualitatea ta de mediul extern.

Ea poate fi văzută drept o oglindă care reflectă emoțiile și sentimentele: M-am înroșit de nervi! M-am înroșit de atâta rușine! Sunt negru de supărare! M-am albit la față când am aflat vestea! Ea/ el mi-a intrat sub piele!

Afecțiunile la nivelul pielii corespund și ar trebui să ne pună în contact cu ceea ce se întâmplă în interiorul nostru.

Ne mănâncă pielea de nerăbdare. O nerăbdare care te face să te scarpini tot timpul. Sunt dorințele nerealizate, este compararea a ceea ce vrei și ce nu ești, sunt situațiile în care lucrurile nu se desfășoară cum ți-ai dori și pare că stau pe loc. Există nemulțumire. Viața pe care o ai acum te irită. Gânduri care cer atenție și ies la suprafața pielii. Poate ai alergie la ceva, sau la cineva.

Pielea uscată poate arăta o lipsă de apă. Știm că aceasta este necesară vieții, prin urmare de ce o refuzi? Relațiile cu viața, în acest context, pot fi secetoase. De asemenea, în momentul în care se menține pielea uscată, nu lași să treacă emoțiile, le reții.

Lucru care se întâmplă în cazul celei umede unde emoțiile ies la suprafață. Creme pentru tenul gras? Creme pentru un om prea încărcat de emoții, emoții care ies fără voia sa, care poate nu vrea să fie atins.

Acneea reprezintă una dintre afecțiunile pielii care cauzează un mare disconfort. Prezentă din adolescență când personalitatea nu este încă foarte bine conturată și nu știi cine ești, ea poate fi masca unui conflict emoțional.

Fața este cea care intră prima dată în contact cu ceilalți, iar acneea la nivelul ei poate avea legătură clară cu a fi acceptat sau respins. De multe ori aceasta trădează o neacceptare a propriei persoane, sentimente de rușine, de nesiguranță, multă frică. Erupția poate fi corespondentul în exterior al războiului interior. Inflamațiile la nivelul pielii trădează inflamarea/ conflictul din interior.

De multe ori acneea traduce dorința ta de a fi văzut, dar simți că nu te comporți așa cum trebuie, te compari cu ceilalți găsindu-ți defecte.

Am întâlnit caz în care persoana avea acnee pe piept, corespondent pentru modul în care simțea că o apasă viitorul, teama de el „A da piept cu ce o așteaptă.ˮ

Coșurile pot fi expresia gândurilor toxice. În momentul în care ții totul în interior, acumulezi și tot acumulezi ele vin să reamintească ce trăiri nesănătoase ai în tine.

Tensiunea, toxicitatea, conflictul din interior se observă pe piele așa cum și relaxarea din interior, iubirea necondiționată și acceptarea propriei identități, exprimarea liberă a emoțiilor se văd.

Atitudinea pe care o avem față de noi înșine, față de ceilalți și cele aduse de viață contează enorm. Deschiderea către ceilalți, a îi lăsa să se apropie fără a încerca să vreau cu orice preț să le fiu pe plac se arată pe piele.

Nu pot să dorm. Ce atitudine să am?

by Adina · Mar 5, 2020

Cu cât pui mai multă presiune cu atât mai mult te gândești acolo și nu dormi.

Specialiștii vin către tine cu soluții care mai de care să te ajute să ai un somn odihnitor, îți spun care sunt consecințele lipsei acestuia. Importanța somnului în viața noastră o știm cu toții: înseamnă sănătate, o minte clară, creativitate, întipărirea informațiilor adunate pe timpul zilei, reașezarea acestora, găsirea de soluții la probleme cu care te confrunți, lipsa iritabilității, energie ș.a.

[Read more…]

Când corpul traduce emoția. Pastila pentru suflet.

by Adina · Jan 18, 2020

Crezi că e alarmant faptul că devenim pacienți deși nu sunt identificate cauze organice ale unei boli? Sau aceste cauze nu sunt îndeajuns pentru a motiva simptomatologia noastră?

Ne punem eticheta de pacient și umblăm din doctor în doctor căutând unul mai bun decât celălalt care nu a știut să zică de ce doare. Îți spune: „Nu există cauză. Din punct de vedere medical, tu nu ai nimic.” Și pleci cu nimicul acasă, începându-ți iar cercul vicios, până când ajungi să crezi ce zic ceilalți: .„E numai în imaginația ta!” sau .„Se preface.”

Ajungi să te întrebi: Oare chiar e în imaginația mea? Cum dacă mă doare?Eu vă spun că mă doare!

Și chiar așa e. Durerea este reală, chiar dacă nu i se găsesc cauze organice care să zică clar: Asta e!

Greșeala este că fiecare specialist își vede delimitat domeniul. Dar când vorbim despre om, o ființă atât de complexă, nu suntem realmente proști să credem că vindecarea vine numai din mâinile mele chirurgul, sau numai din mâinile mele cardiologul, ale mele psihologul? ș.a

Există o abordare terapeutică, o viziune care nu exclude, nu pune nimic mai sus sau mai jos din punct de vedere al importanței: a înțelege dificultatea omului printr-un model bio-psiho-social al bolii.

Gândirea terapeutică care este de preferat să fie aleasă atât de specialiști cât și de către pacienți pune în valoare, chiar cap de listă conexiunile care există între corp și psihic. Nu există vindecare dacă nu incluzi sufletul în anamneză. În mod contrar, psihicul își crează singur loc dacă nu îl bagi în seamă. Poate nu recunoști semnalele lui și în felul acesta ți le transmite folosindu-se de corp. La cele ale corpului clar ești atent, ele nu mai strigă mut, te trag de mânecă direct. Așa că psihicul, ingenios fiind, face să apară acuze somatice, apoi tulburări ca să îți atragă atenția. Dacă nu alegi să te debarasezi de tot ce înseamnă factor stresant ( plaja este extrem de întinsă aici) și să te relaxezi, corpul tău va alege o zi pentru tine.

Nu ai cum să nu crezi că funcționezi așa. N-ai cum. Privește-ți numai puțin expresiile uzuale: Parcă nu mai am aer! Îmi simt inima în gât! Am neliniște în stomac! Am rămas cu un nod în gât! Am înțepenit de frică! Mi s-au înmuiat picioarele! Mi-am pierdut echilibrul cu totul! A nu avea coloană vertebrală! A pune la inimă, Îmi explodează inima de fericire!, Mi se rupe inima de durere, Fierb de furie!(tensiune art.) Simt cum mi se urcă sângele la cap, a face pe tine de frică ș.a.

Emoția nu se mișcă numai prin gândire ta, ca și cum ar fi ceva abstract. Ea activează întreg corpul. Sunt emoții care declanșează reacții generale, pe care le putem întâlni la fiecare dintre noi, însă sunt și particulare, de aceea omul trebuie tratat și văzut ca un caz particular. Omul este original. E drept că se înscrie în anumite statistici, dar ele pot numai să orienteze, însă nu e nimeni care să simtă la fel chiar și aceeași experiență pentru că nu suntem copii la xerox. Nu suntem!

Unii se îmbolnăvesc mai mult, alții mai puțin chiar dacă, să zicem că avem de a face cu factori comuni de risc. Diferența poate fi dată de strategiile de ajustare pe care le are fiecare, modul adecvat sau neadecvat de a reacționa cât și contextul de viață al fiecăruia (care poate întreține simptomatologia până la o croniciza).

Indispozițiile sunt normale. Avem foarte multe pe timp de zi, ca de exemplu durerea de cap, pentru că ne întâlnim cu multe situații stresante, dar ele nu duc către modificări cu semnificație clinică.

Aici intervine percepția mea, a ta asupra acestui disconfort și în general asupra bolii, acuzele devenind extrem de supărătoare. Și uite așa ele se pot transforma ușor în tulburări somatoforme cu semnificație clinică chiar dacă din punct de vedere organic nu se prezintă nimic. Sănătoase fiind, persoanele adoptă comportamentul, stilul de viață caracteristic unui pacient.

De asemenea, se poate vorbi despre o tulburare somatoformă având cauza organică, ca de exemplu o afecțiune genitală, însă gravitatea cu care resimți această simptomatologie fizică nu este caracteristică acestei cauze organice.

Trebuie să avem grijă la aceste tipuri de cauze: vulnerabilitatea, predispoziția când disconfortul simțit atinge un anumit grad ( Nivelul tău de suportabilitate și al celeilalte persoane care citește acum nu este același), factorii declanșatori (fizici, psihici și sociali) și mai ales să nu uităm de condițiile care întrețin, agravează tulburarea (pot fi reacțiile tale, sau reacțiile celorlalte persoane din jurul tău), factori persistenți care contribuie la cronicizarea tulburării.

Toate acestea contribuie la crearea unui cerc vicios, percepi accentuat disconfortul, te obsedează, concentrându-ți toată atenția asupra acestor fenomene, dezvolți un comportament cu un grad ridicat al autoprotejării, un comportament de evitare care întreține acest cerc vicios nefăcând altceva decât să agravezi starea.

Important este să nu treacă mult timp până înțelegem că există legatura dintre psihic și corp. Nu trebuie delimitat domeniul corporal de psihic, alegând să mergi pe un tratament exclusiv pentru corp, fixându-te în rolul bolnavului care merge din medic în medic în încercarea de a găsi soluția exclusiv organică pentru dificultate. Este important să deschizi ochii și să vezi că suferințele, emoțiile, nevoile își găsesc cale de a comunica cu tine prin intermediul corpului. Iar pentru fiecare, ele își găsesc o expresie personală, ca de exemplu: un tânăr acuză dureri difuze la nivelul pieptului și tinde mereu să și-l întindă ( mai ca să ia o gura de aer mai bună, mai ca să se simtă liber). Procesul terapeutic ne-a condus către o presiune, o responsabilizare peste măsură, el simțind la nivelul pieptului toată greutatea pe care situația familială în care se află o exercită, ea sufocându-l.

Tot ce trebuie să știi despre infertilitate. Cauze psihologice.

by Adina · Dec 13, 2019

Se vorbește foarte mult despre infertilitate, dar puțini sunt cei care îndrăznesc cu curaj și înțelepciune să dea cortina la o parte și să vadă câte aspecte se ascund în ceea ce o privește.

Stadiile impactului emoțional

Impactul emoțional al infertilității poate lua forma următoarelor stadii: surpriză/șoc, negare, furie, depresie, pregătire și acceptare (prin aceste stadii trecem ori de câte ori avem o suferință).

Prin ce etape trec cei din interiorul cuplului

Cuplurile gândesc că dacă și-au petrecut o bună perioadă de timp încercând cu ajutorul metodelor contraceptive să evite sarcina, imediat cum le vor întrerupe, aceasta va și apărea la scurt timp. Nu se întâmplă acest lucru și încep să rumineze asupra comportamentelor, obiceiurilor și a stilului de viață în încercarea de a afla cauza infertilității.

Printre altele ei examinează durata, frecvența, tehnica folosită în timpul actului sexual, povestesc prietenilor, familiei de la care primesc sfaturi. De multe ori acestea se rezumă la „relaxează- te!ˮ, le spun să se odihnească mai mult, să adopte o dietă echilibrată, să nu mai meargă atât la sala de sport ș.a. În continua lor încercare urmează aceste sfaturi, sunt atenți la perioada fertilă a femeii, devin obsedați de acel calendar, ajung să aibă mai multe contacte sexuale decât își doresc, acest fapt venind fără dubii cu efecte negative.

În momentul în care realizează că oricât ar încerca, aceste sfaturi nu au succes, cei doi încep să caute în trecutul lor posibila cauză. O căutare care îți mănâncă nervii și liniștea. Femeile care au avut o boală cu transmitere sexuala sau experiența avortului pot fi convinse că aici se află cauza. Bărbații se gândesc la o posibilă cauză rezultată dintr-o condiție medicală trecută sau obiceiuri.

Stresul modifică modul de funcționare a hipotalamusului care afectează ovulația.

Vinovăție

Următorul pas rezultat în urma încercărilor eșuate este apelarea la ajutor specializat. În momentul în care o problemă medicală este descoperită la unul dintre parteneri, pe acesta îl încearcă sentimente de vinovăție pentru că a compromis șansa partenerului de a avea copii. Sentimentul de vinovăție dus la extrem poate fi cauza plecării din cuplu a celui considerat infertil pentru a își lăsa partenerul să aibă copii cu altcineva. De asemenea, partenerul considerat fertil poate adopta un comportament care duce la disoluția relației.

Furie

Pot simți furie. Pot crede că viață este nedreaptă, pot deveni nervoși când văd persoane pe care nu le consideră potrivite de a avea un copil că reușesc atât de ușor, când aud o femeie gravidă că se plânge de sarcina ei, când femei cu o sarcină nedorită caută să facă avort sau când observă un tată sau o mamă că își abuzează copilul.

Își pot descărca furia asupra celorlalți: familie, prieteni care din punctul lor de vedere nu rezonează cu durerea lor emoțională. Acest lucru este valabil și în relația de cuplu. Un partener îl acuză pe celălalt că nu înțelege prin ce trece. Această furie maschează durere, anxietate, frică.

Depresie

O alta reacție emoțională este depresia care poate persista pe întreaga durată a tratamentului sau poate fi acută, provocată de un eveniment familial (anunțul că un membru al familiei, un prieten va avea copil). Depresia cronică își aruncă tentaculele și asupra altor aspecte ale vieții, femeia poate comunica mai puțin, certurile cu partenerul pot fi mai dese și mai grave.

Depresia poate să fie camuflată astfel că durerea provocată de dezamăgirea de a vedea că indiferent de efort, rezultatul este același îi face pe parteneri să își saboteze conștient sau inconștient încercările de a rămâne părinți tocmai pentru a dimina șansele apariției unei noi dezamăgiri.

În ceea ce privește depresia, vorbim așadar și despre lipsa controlului asupra propriei vieți pe care multe cupluri infertile o experimentează. Pentru mulți aceia care au reușit să atingă fiecare obiectiv, incapacitatea de a avea un copil poate fi prima dată când pierd controlul asupra vieții lor.

Stima de sine are de suferit

Ea se pierde prin repetatele încercări eșuate de a obține un scop dorit –a avea un copil. Această problemă poate fi semnificativ mai mare în cazul celor care au avut întotdeauna succese înalte în alte arii ale vieții și nu au dezvoltat încă mecanisme de coping pentru a face față eșecului sau pierderii.

Ce se întâmplă cu relația ?

Apare teama că partenerul fertil îl va părăsi pe celălalt. Chiar dacă cei doi muncesc la un scop comun, durerea emoțională asociată infertilității îngreunează capacitatea de a își oferi suport mutual.

Pot apărea probleme sexuale, sexul amintindu-le de infertilitate. Se pot izola de familie și prieteni, considerând infertilitatea o problemă privată, inconfortabil de a fi împărtășită.

Pierderea sănătății

Perioade îndelungate de timp petrecute în clinici medicale pentru teste și tratamente pot face ca persoana infertilă deși nu e bolnavă, să se identifice cu rolul bolnavului.

Dacă ai ajuns până aici, deschide bine ochii la ce urmează

Multe femei nu rămân însărcinate deoarece, de fapt, ele nu își doresc asta. Sunt speriate de responsabilitățile care vin odată cu apariția unui copil. Oricând o femeie se află într-un conflict asociat nașterii, copiilor, restricțiilor pe care le impune apariția copilului poate apărea infertilitatea. Studii sugerează o asociere între infertilitate și ambivalența legată de maternitate și copii.

Dinamica intimă a cuplului este foarte importantă. Ea poate să nu fie una bună ca urmare a prezenței unor inhibiții sexuale sau a eșecurilor repetate de a concepe sarcina. S-a descoperit că multe femei manifestă respingere față de contactul sexual, au orgasme slabe sau deloc, simt o nepotrivire sexuală în cadrul relației. Când acestea găsesc parteneri cu care simt că se potrivesc ele devin fertile.

Neîncrederea în partener, conflictele, tensiunile: la nivel subconștient atât bărbatul cât și femeia, poate refuza să ofere partenerului un copil, în felul acesta răzbunându-se pe el.

Se poate ca unul dintre ei, chiar să nu vădă în celălalt o mamă sau un tată ideal pentru copil.

La femei vorbim, de asemenea și despre modalitatea în care ele își reprezintă mintal efectele nașterii asupra lor, asupra propriului corp. Sunt femei la care frumusețea este valoarea pe care pun mare pret și le este teamă să o piardă.

Teama de a nu mai fi la fel de îndrăgostit/ă de partener ca la începutul relației, îngrijorarea asociată dobândirii unui nou rol, cel de mamă sau tată.

Frica de a nu fi un părinte bun apare frecvent, în special la persoanele la care protecția mamei din familia de origine este încontinuare una semnificativă. Desprinderea de rolul de copil poate fi dificilă pentru ambele sexe, în special când unul din cuplu a preluat acest rol, iar celălalat este de fapt partenerul- părinte în dinamica cuplului.

Partenerul- părinte (este cel care intră în relație ocupând acest rol și pentru iubit/ă) poate avea reticențe neconștientizate ce țin de dificultatea de a avea în responsabilitatea sa încă un copil. Aceeași idee se regăsește și dacă în familia de origine a unuia există o persoană care are nevoie de îngrijirea specifică unui copil, poate fi o persoană vârstnică sau bolnavă, față de care există o datorie morală. Așadar, locul destinat copilului este deja ocupat de o astfel de persoană.

Un alt factor care să susțină infertilitatea este însuși motivul pentru care se vrea acest copil. Unii văd în el salvarea relației, consolidarea ei. Cum unul dintre parteneri observă o răcire în această relație, crede că sigur un copil va reuși să „repareˮ ceea ce ei nu pot.

Se are în vedere dacă relația este una fuzională. Cuplurile care fac totul împreună dezvoltă o puternică dependență afectivă, iar un copil nu mai are loc între cei doi.

Negarea feminității. În unele cazuri femeia este născută într-un moment în care părinții ei își doreau un băiat, iar ea pentru a fi iubită, fetiță fiind intră într-un rol masculin pe care îl joacă toată viața, împiedicând-o să devină mamă.

Pentru a deveni mamă, femeia are nevoie să se identifice cu o figură maternă (în lipsa mamei poate fi bunică, mătușă…). În general, are nevoie să se identifice cu mama, să poată anticipa modul matern de funcționare pe baza amintirilor din propria copilărie, un comportament învățat. Dacă relația cu mama nu a fost una tocmai bună, femeia poate intra cu greu în rolul de mamă.

Se are în vedere maternitatea drept pretext pentru repararea relației cu unul dintre părinți, persoana infertilă zicând că vrea să ofere copilului tot ceea ce ea nu a avut parte ( această idee poate provoca suferință copilului, el fiind un om cu propriile nevoi, dorințe, personalitate, iar sufocarea lui cu ceea ce vouă v-a lipsit înseamnă anularea nevoilor lui și efectiv să îl sufocați cu ale voastre).

Un alt aspect care se va explora este cel legat de naștere și asocierea ei cu evenimente traumatizante, boală sau moarte.

De asemenea, dacă sunt centrate pe carieră, întreaga lor energie se duce într-o singură direcție, semnalele către corp fiind: nu există timp, loc, energie, disponibilitate emoțională, fizică pentru maternitate.

Neexplorarea posibilelor cauze psihologice ale infertilității este o mare greșeală. Conflictele asociate infertilității nu sunt la nivel conștient, așadar nu este o îndoială că frici la nivel subconștient de a avea un copil, exercită o puternică influență.

A dărui de sărbători. Beneficiile cadourilor asupra sănătății tale.

by Adina · Dec 11, 2019

Îți place să primești cadouri, nu? Și mie. Dar bucuria primirii pălește în fața oferirii. Există ideea conform căreia ești mai fericit dacă dăruiești decât dacă primești.

Întreaga perioadă a sărbătorilor este acompaniată de povești (prezentate și în filme) ale căror idei și emoții transmise se conturează în jurul bunătății, iubirii, speranței, dăruirii. Ei bine, aceste povești au un caracter persuasiv, ele influențându-ți comportamentul. Poveștile contribuie așadar prin a crea atmosfera specifică sărbătorilor.

De ce facem cadouri?

Poate să fie vorba de generozitatea care duce la obținerea aprecierii celorlalți. Dar această generozitate este extrem de benefică pentru noi, ea contribuind pozitiv la stima de sine, nivelul fericirii, în general o atitudine pozitivă, optimistă.

Un alt motiv pentru care oferim cadouri se conturează în jurul reciprocității. Dacă cineva face ceva pentru tine, oferi la rândul tău, răsplătești. Funcționăm pe acest model întâlnit în toate culturile.

Cu toții știm că suntem diferiți. Asta e. Unii simt plăcere mai mult din a dărui. E o mare diferență între altruiști, cei care dăruiesc în liniște și cei care o fac pentru a își hrăni statutul.

Credeai că un cadou ajută mereu relația? Ei bine…

De ce se pune preț pe cadouri? Poate și pentru că ele arată (într-o oarecare măsură) felul în care tu privești acea persoană, importanța pe care o are ea pentru tine și cât de mult timp ai investit ca să o cunoști îndeajuns încât acel cadou să îi și fie pe plac. Dacă oferi cadoul nepotrivit, aceasta poate crede că nu îți este atât de importantă, nu o prețuieși având în vedere cât efort ești dispus să aloci pentru ea, cât ocupă din timpul tău. În fond așa se observă relațiile, cât de apropiate sunt.

Și eu merit.

Ce e greșit în a îți cumpăra singur un cadou? Simți că meriți să te răsplătești pentru un obiectiv pe care l-ai atins, pentru că în timpul anului nu ți-ai putut acorda atenția pe care o meriți sau pur și simplu este acel timp în care ești pentru tine important. Ai nevoie de asta.

Acțiunile caritabile activează centrul recompensei în creier

Putem oferi nu numai apropiaților dovada afecțiunii noastre, acțiunile caritabile nu sunt de neglijat. Mai ales că ele sunt însoțite de numeroase beneficii pentru noi, având un efect pozitiv asupra nivelului satisfacției în viață. Sunt studii care demonstrează faptul că acțiunile caritabile activează centrul recompensei în creier, obținând plăcere. A dona îmbunătățește stima de sine și modul în care te simți conectat la ceilalți. Ești mai fericit, mai împlinit și corpul tău mai sănătos.

Idei alternative de cadou

Este demonstrat ştiinţific că a ajuta, a dărui influenţează mult longevitatea și calitatea vieții.

În momentul în care tu îi ești de ajutor cuiva, te simți mai în putere, sănătatea îți este mai bună. Știind această informație, poți „complota” ca și cei dragi să facă asta, în felul acesta contribuind la binele, sănătatea lor.

Ce cadou mai mare decât să te implici activ în viața lor? Așadar, persoanele vârstnice, persoanele cu o dificultate fie ea de sănătate fizică, psihică sau ambele (pentru că rar e una fără cealaltă) să nu fie compătimite, lăsate să se izoleze sau menajate să nu facă nimic, căci în felul acesta contribui la starea lor de neajutorare, de însingurare, alienare, depresie. Așa că dați-le sarcini, implicați-i în treburile casei, ca și cum respectiva lor situație nu este una invalidantă. Cereți-le ajutorul, sfatul, părerea. Simțindu-se implicați, având activitate, gândul că cineva are bază în ei, îi automotivează iar corpul se fortifică.

În momentul în care omul simte că nu mai este de folos nimănui se poate pierde. Suntem ființe sociale, avem nevoie de schimburi permanente între noi. Așa că dăruiește timp, implicare. Dăruiește cuvinte care să ridice, atenția ta, complimente, îmbrățișări, un zambet pe care sigur îl primești înapoi, apreciere.

Dăruiești și primești la schimb endorfine.

Copii fiind puține lucruri se comparau cu despachetarea cadourilor, cu acel mister și nerăbdarea să aflăm ce este acolo pentru noi. Iată că acum aflăm că a face pe cineva fericit este mult mai frumos decât ți-ai fi putut imagina. I-ai făcut să zâmbească și asta valorează enorm pentru tine, căci fericirea altora poate genera fericirea ta.

Să te centrezi numai pe tine, te poate face să experimentezi emoții negative, pierzi din vedere acea căldură specifică care provine din relația cu o altă persoană cât și autocunoașterea care rezultă din schimbul informațional. Să fim sociali și să avem relații în care să investim și să primim se găsește la baza factorilor sanogeni, așa că dăruind și fiind atenți la nevoile celorlalți poți observa că nu e totul numai despre tine, că lumea este enormă și capeți o ușoară relaxare când vezi cât ești de mic, dar și apartenență că faci parte din ea. Ești conectat.

« Previous Page