Termenul Depresie a devenit mult prea comun în utilizarea noastră zilnică. Ce înseamnă totuși depresie? Și cum a ajuns să fie atât de banalizat acest subiect?
În mod clar, persoanele care au trecut sau trec printr -un episod depresiv, se simt lezate de lipsa de importanță căreia se acordă acestei boli mintale, și de lejeritatea cu care fiecare o tratează: Mai ieși si tu din casă. Eee, depresie. De ai știi câte probleme am eu, am eu timp să fac depresie? Fii fericit că viața e frumoasă.
Prin tristețe clar am trecut cu toții, poate de aceea nu se acordă importanța necesară depresiei, pentru că este confundată cu tristețea. Ei bine, e mult mai mult de atât. Și depresia este de mai multe feluri: tulburare depresivă majoră, distimia ( acea perturbare persistentă), tulburarea care însoțește anumite condiții medicale, tulburare disforică premenstruală (da, chiar există), tulburare care însoțește anumite medicamente, ș.a
În depresie simți sau…nu mai simți nimic. Anestezie. E prezent un vid interior însoțit de modificări la nivel cognitiv și somatic care afectează buna funcționare a acelei persoane (în domeniul profesional, în al activităților care odată îi făceau plăcere, în relații, în sănătatea fizică, în domeniul educațional etc).
Este deosebit de important să facem diferențierea dintre tristețe, chiar și dintr-un doliu și un episod de depresie majoră. De ce? Prin accesul la informație vom putea sprijini altfel pe cel aproape nouă, vom știi când are nevoie de ajutorul nostru și cum să intervenim, vom știi să recunoaștem cât de cât o situație a cărei gravitate crește, vom știi la noi ce se întâmplă și cum să acționăm. Am depășit de mult, zic eu, ignoranța asupra sănătății mintale, și așa cum ți se imbolnăvește stomacul așa ți poate îmbolnăvi și creierul, dispoziția, tot ce simți și crezi despre tine și lume.
Doliul aduce cu sine o suferință cu dimensiuni greu de măsurat, dar nu induce neapărat și o depresie majoră. Depresia asociată doliului tinde să apară la persoanele predispuse la tulburări depresive.
Disforia ( tulburare caracterizată prin tristețe, anxietate, o modificare a stării de iritabilitate, agresivitate) asociată doliului, scade în intensitate de obicei în decurs de câteva zile, săptămâni. Apare în episoade, în valuri asociate cu amintiri legate de persoana pierdută.
Pe de cealaltă parte, depresia nu mai este asociată neapărat de aceste gânduri. Este asociată cu pierderea oricărei speranțe, viziuni optimise, cu apariția sentimentelor de vinovăție, autocritică care nu corespunde realității, o nefericire prezentă non stop. Se pierde stima de sine și apare sentimentul inutilității.
Cu ce se prezintă la medic cel care poate avea un diagnostic de depresie? În mare parte cu oboseală. O oboseală cruntă sau cu insomnii. Tulburări ale somnului.
Se necesită o perioadă de aproximativ 2 săptămâni, timp în care să fie prezente următoarele: observi tu sau alte persoane dispoziția depresivă care e aproape-n fiecare zi, majoritatea timpului. Este prezentă tristețea, senzația de gol interior, lipsă a speranței. Dispare interesul și plăcerea pentru aproximativ/ toate activitățile, hobby-uri, activitate sexuală. Se vede o modificare semnificativă a greutății corporale, fie creștere sau scădere cât și modificarea apetitului în decurs de o lună. Apar insomniile sau din contră, dormi prea mult, ai dormi non stop Și așa nu mai contează nimic, nu am pentru ce să mă trezesc. Apare lentoare psihomotorie sau o agitație.
Sentimentele de inutilitate sau de învinovățire extremă apar și ele, plus că se diminuează funcțiile cognitive, nu te mai poți concentra la fel, nu poți lua decizii cu ușurință. La unele persoane se evidențiază o deteriorare semnificativă în domeniile de interes, pe când unele pot să susțină în continuare un job, activități de socializare cu mare efort.
Depresia se poate vedea pe chip, expresia facială cât și în anumite acuze somatice, dureri difuze, disconfort în anumite zone ale corpului.
Depresia poate fi atât de mascată încât să nici nu o recunoști. O vezi în dureri fără sens, o vezi în neclaritatea identității tale, o vezi în dureri de cap, în dureri musculare și articulare, în probleme digestive, în durerea de spate, în dureri cronice, în dureri pentru care nu se găsesc cauze organice.
Sunt cazuri în care tratamentul antidepresiv ajută și durerile fizice. Sunt persoane care pun accentul pe simptomatologia fizică, neștiind poate să interpreteze ce ține de emoțional, să descrie acuzele psihice.
Depresia este înșelătoare, se camuflează ușor, încât uneori numai un fin cunoscător o poate da în vileag. De multe ori nu știi că e depresie nevoia de a umple un gol, cum apare în dependențe. Dependențe de sex, alcool, droguri, job, etc. Se lipește pe structura ta și îți ia forma, încât nu o recunoști, dar treptat schimbă lucruri.
Și totuși nu e un inamic atât de urât. Ai nevoie uneori să te duci în depresie, în umbră, ca să -ți dai seama cine ești cu adevărat.
În concluzie, diagnosticul diferențiat cu tristețea are în vedere dacă sunt satisfăcute criteriile, cel puțin cinci, durata, deteriorarea semnificativă.
