Tusea, privită altfel decât simptom COVID-19. Tensiunea psihică de care vreau să mă eliberez.

S-a tot vorbit despre tuse în ultima perioadă, fiind relaționată cu COVID-19, un simptom al infectării. Ce ar fi să o cunoști și altfel?

Când tu nu poți spune multe, tusea vine în ajutor. Dar e atât de ignorată, deși ea îți arată o iritare clară la nivelul gâtului, plămânilor. O tensiune evidentă de care de multe ori nu ești conștient, însă își face loc de ieșire prin această tuse. Poți să te simți sufocat de o situație, de un om, să nu mai poți suporta mediul.

Poți să ai dorința de a țipa, de a urla o suferință, o frustrare însă ai anumite bariere care te împiedică să o faci, așa că alegi o cale aparent inofensivă: tusea. Îți scuipi frustrările ca să te detensionezi cumva. Tensiunile își găsesc loc de manifestare.

Tușesc ca să mă eliberez de ceva din mine, poate de emoții. Inhalez, înghit prea multe în viață, atât de la ceilalți cât și prin compromisuri. În felul acesta, prin tuse resping ceea ce nu vreau, ceea ce mă deranjează.

Tusea poate să fie forțată. Simți că este ceva de expectorat, care irită. S-a blocat ce nu poți exprima din diverse motive, de cele mai multe ori din teamă.

Când suntem într-o situație care ne provoacă emoții, tensiune, nervozitate poate să apară tusea ca și un tic care să ascundă aceste trăiri.

Poate dorești sau nici nu-ți dai seama, dar vrei să atragi atenția celorlalți prin intermediul ei. Exist, uită-te la mine!

Blocat într-o situație, constrâns să rămâi deși întreaga ființă cere să pleci. Tusea arată ingenios modul în care te revolți.

Nu e musai ca factorii externi să provoace această tuse, te pot irita și părți din tine: neasumate, latente, neacceptate.