Considerată mult timp subiect taboo, sexualitatea este prezentă, deși existența ei este purtată ca pe un secret rușinos. Disfuncțiile sexuale sunt luate în glumă, privite cu ironie sau cu rușine. Este un subiect controversat. Unii îl vor ascuns, alții îi înțeleg naturalețea și importanța.
În tot acest context, atât femeia cât și bărbatul pleacă cu anumite stereotipii de gen încă de la o vârstă fragedă în ceea ce privește sexualitatea. Cu toate acestea, încetul cu încetul se face lumină asupra a ceeea ce e important și iminent. Ajungem să ne cunoaștem mai bine pe noi și modul în care eul meu se manifestă în corpul meu.
Disfuncțiile sexuale apar în cazul ambelor sexe, iar pe lângă cauzele organice ale acestora sunt de explorat și aspecte mult mai profunde de atât.
Anorgasmia sau incapacitatea de a avea orgasm în cazul femeilor poate avea origini multiple, plecând chiar de la transmiterea transgenerațională, prin convingeri rigide: Femeia nu trebuie să simtă plăcere. Trebuie să facă pe plac bărbatului! Este păcat! Sunt rigidități religioase atât de adânc înrădăcinate în anumite familii, încât copilelor li se introiectează ideea de loialitate față de figurile religiei, față de convingerile familiei. Aduce cu sine învinovățirea în caz de plăcere. Naturalețea sexualității este inhibată ducând la imaturitatea sexuală a ființei, la neintegrarea sexualității, care înseamnă o identitate incompletă.
Sexualitatea poate fi acceptată sau refuzată din cauza fricii. Sunt nenumărate motive prezente în fiecare dintre noi, care ne sunt proprii sau introiectate. Cert este că frica este o barieră grea. De ce? Pentru că este sistemul nostru natural de apărare, iar reprogramarea lui necesită timp. Indiferent ce ți s-a întâmplat, astfel încât să îți reții plăcerea (cea care ar putea să te lase descoperit, un tine autentic) nu ești vinovat pentru modul în care ai ales să te protejezi, dar ai o datorie față de tine să schimbi ceva.
Fie că e vorba de traume, de o criptare a corpului încât să anuleze sensibilitatea zonei pentru a nu îți aduce aminte de evenimentele traumatice, corpul reacționează cum crede că e mai bine în acel moment. Tot corpul îți și spune când este ceva care necesită atenția ta. Boala somatică se instalează ca și semnal de alarmă, un mesaj pe care l-ai neglijat foarte mult timp și și-a găsit o cale de a ieși în față prin intermediul corpului.
Într-un cuplu există modalități ingenioase de comunicare. Lipsa orgasmului poate să fie un mesaj pentru partener? Sau pentru tine? Nu te vreau în viața mea. Nu mă meriți. Te pot controla, așa cum pot face și cu plăcerea mea. Nu îți ofer putere. Te pedepsesc neoferindu-ți asta. O temă importantă rămâne nevoia de control crescută.
Problemele la nivelul cuplului: lipsa intimității emoționale, conflictele prezente cât și lipsa de intimitate în cazul traiului în comun cu alți membri ai familiei, rolurile inadecvate în cuplu, unde raportul nu este predominant adult- adult, lipsa de experiență cât și eventuala disfuncție sexuală a partenerului sunt cele care inhibă manifestarea sexuală.
Există loialitatea față de o figură paternă/maternă ( Dacă mama nu a fost fericită, eu îmi refuz orice plăcere.) sau identificarea cu sex rolul, identitatea sexuală a acestui părinte, neintegrarea feminității. Până la urmă, vrem nu vrem am fost niște bureți care au tras informații despre cum să fim de la ei. Cu timpul, ele se remodelează, restructurează, unele chiar dispar nefiind deloc în conformitate cu cine suntem noi cu adevărat.
Nivelul de maturitate emoțională ocupă un rol deosebit. Este important dacă vârsta biologică corespunde cu cea emoțională, astfel încât poți să fii o fetiță într-un corp de femeie, iar nevoile tale sunt altele de fapt.
Anxietatea este un factor important. Anorgasmia putând fi indusă de diferiți stresori care distrag atenția de la stimulii erotici. Fie că e vorba de a nu îndeplini așteptările partenerului, fie că e o hipervigilență, o anxietate de performanță (unde focusul este mai mult asupra performanței decât asupra plăcerii) ea este un zgomot de fundal, o voce care își face simțită prezența în gândurile tale.
Factorii majori de stres își pun amprenta atât asupra stării psihice cât și fizice. Oboseala cronică te face pasiv, iar depresia anulează plăcerea, neurotransmițătorii din corp au un nivel scăzut, practic nu te mai bucură nimic, nu ai energia fizică pentru activitățile care odată îți plăceau. Văzut organ erogen, tulburările la nivelul creierului afectează sexualitatea. O persoană cu depresie o poate vedea pe aceasta ca pe ceva putred în interiorul său, ceva de care trebuie să-i păzească pe apropiați, decizând să îi țină departe, fapt comunicat la nivel sexual.
Maternitatea poate fi asociată cu plăcerea feminină, astfel încât teama de ea, refuzul acesteia poate acționa ca si cauză a anorgasmiei.
Avem în interiorul nostru atâtea straturi, încât uneori e necesar să îndepărtăm unul singur ca restul să cadă ca și piesele de domino. Un proces dureros și laborios, dar necesar pentru vindecare. Însă pentru asta avem nevoie de un eu puternic, solidificat care poate să susțină impactul.
Lasă un răspuns