anxietate

Având acces la un număr impresionant de persoane, de conturi, bloguri, vloguri, podcasturi observi într-adevăr cât de mare și de frumoasă este lumea și câte are ea de oferit.

Călătoriile sunt în mare trend și ni le dorim, poate majoritatea dintre noi. Ce începe să se remarce, zic eu, este că poate apărea acest fear of missing out și în ceea ce privește călătoritul. Fear of missing out însemnând teama de a nu rata ceva important, de a nu ține pasul cu ceilalți, neliniște, încordare, frica de a rămâne în urmă, trebuie să fii permanent conectat la ceilalți, dar și la ce fac ei, câte țări au vizitat alții, cum au trăit alții experiențele și tot așa.

Apar peste tot liste, exprimări de genul: top 5 locuri de neratat, top 10 locuri de văzut, alți 100 de oameni vizitează în acest moment proprietatea. Aparte de informații poate și folositoare, aceste exprimări îți pot induce o formă de agitație și senzație că pierzi ceva.

Poate în goana de a vedea ce au văzut și alții, de a fi în pas cu ceilalți ratezi esențialul. Ratezi să te conectezi cu adevărat la locul respectiv, cu energia lui specifică, cu un tine care se trăiește în medii diferite. Ratezi poate ocazia de a crea amintiri ale tale, și numai ale tale.

E ok dacă nu reușești să vezi toate obiectivele turistice într-o singură călătorie. Poate vor mai urma altele, cine știe. Dă-ți voie să stai cu un loc, atât cât simți, nu să alergi într-o goană din obiectiv în obiectiv. De multe ori ajungi mai obosit din călătorie decât când ai plecat. Hai să nu ne fie dor de prezent, căutând mereu în viitor!

Asta mi s-a întâmplat cu Roma. Valuri impresionante de turiști. Zic valuri pentru că te ia ca și unul. Am ajuns, deși spusesem de acasă că voi trata cu calm, că eu nu îmi voi trage sufletul la fiecare colț de stradă, să intru într-o agitație și fugă a tuturor.

S-au simțit și efectele postărilor pe care nici nu credeam că le-am reținut, dar se pare că numai mișcarea asta de scroll face să înmagazinezi niște informații. Mai că era să stau la o coadă infernală la un restaurant pentru că brusc îmi amintisem eu că am văzut pe tiktok o sumedenie de clipuri cu el și părea că n-ai fost la Roma dacă n-ai mâncat acolo.

Am încercat non stop să mă reconectez la mine și la ce vreau eu de la locurile respective. Experiența dintr-o călătorie pentru fiecare e diferită, așa ar și trebui, zic. Să fie trăită prin tine și prin cine ești tu.

Fiecare are amintirile lui, filtrele lui și e frumos să le împărtășim, dar nu e musai să faci ce face celălalt, să simți sau să urmezi traseul altcuiva. Nu ești nici mai în spate, nici mai în fața celuilalt, ești pe drumul tău!

Ce nu te lasă să dormi? Ca să poți adormi e necesar să te poți lăsa. Să lași din control și să aluneci spre ceva. Cum stai cu controlul?

Cum stai cu capacitatea de a te relaxa? Simți că te poți lăsa vreodată cu adevărat să te relaxezi? Pare că am pierdut reflexul ăsta atât de sănătos.

Stres. Anxietate. Depresie. Ori dormi prea mult ori prea puțin, ori deloc. Dacă e și vinovăția acolo, criticul interior care spune: De ce să dormi? De ce să te odihnești? Ai dreptul ăsta? Ai făcut “x” lucru? Ai reușit? Ce somn să mai ai…

Somnul e acolo, la baza nevoilor tale. E întâi somnul și apoi restul. E întâi curățare, reorganizare, depozitare de informații, regenerare, recuperare și apoi orice devine mai limpede.

E o relație de interdependență: nu dormi- devii irascibil, obosit, epuizat, nu poți da randament, nu iei decizii bune, scade sistemul imunitar – se potențează stările de disconfort psihic, stări anxioase, atacuri de panică, stări depresive, stări maniacale ș.a. Valabil și invers: Disconfortul psihic alimentează lipsa somnului în continuare. E un A care merge spre B dar și un B care merge spre A… Ajutând într-o parte ajuți în cealaltă. Se ridică și se coboară simultan.

Problemele de somn nu apar atunci când pui capul pe pernă noaptea. Tot ce se întâmplă cu tine pe timpul zilei, duci acolo.

Somnul este o formă de încredere profundă pentru a ne putea detașa și să ne abandonăm lui. Ca să poți avea încredere e nevoie de siguranță, protecție. E nevoie să fi simțim asta în viața ta, sau să poți simți asta acum. Starea de a fi în gardă, de vigilență e posibil să încurce. Somnul nu face pereche cu modul de supraviețuire activat. Ia o saltea bună și încearcă să dormi.

Starea de prezent. Dacă un clip pe rețelele de socializare are nevoie de câteva secunde, dacă totul e pe viteză… Nu e necesar să te înscrii în tipul ăsta de funcționare. Ne salutăm pe repede înainte, ne îmbrățișăm pe repede înainte, mâncăm repede, sărim peste mese, peste ore de somn.

Mereu conectați. Ne-am adaptat prost la ce înseamnă tehnologie. Dacă ea e acolo mereu, online, în mișcare permanent nu e musai să fii și tu. Pune-ți limite. Ne aflăm în mijlocul a ce se numește fear of missing out, un fel de teamă de a rata ceva din ce se întâmplă în online, din a nu face parte din evenimente, din a nu știi noutăți, teama că alții au parte de lucruri/întâmplări nemaipomenite și tu ești absent la asta.

Pare dificil să dormi când simți că pierzi ceva, nu? Ai acces la viețile multor oameni. Fă pauze, în felul acesta mai reduci din expunere și din tendința crescută de a te compara.

Poate observi pe rețelele de socializare sfaturi motivaționale care glorifică idei precum: Taie din orele de somn! Dormi puțin! Muncește din greu! Trezește-te când alții dorm! E pe troc somnul. Important e să-ți dai seama cum e bine pentru tine. Astfel de sfaturi pot avea consecințe negative și e important modul în care sunt interpretate și aplicate. Învață să te cunoști. Fii mai atent la tine, observă-te mai bine. Când îți e bine, când și cum funcționezi mai bine. Ce ai făcut diferit într-o zi când ai funcționat bine? Când ai simțit corpul mai puternic? Ce ai făcut când te-ai simțit slăbit. Când și cum dai randament, te poți focusa. Care sunt factorii care te distrag… Află ce ai nevoie. E ok să vezi mai multe perspective, dar nu e musai să preiei stiluri de a viețui. Mergi spre tine mai mult, tu trăiești cu tine, te trăiești pe tine. Corpul tău ești tu. Mintea ta ești tu. Ești un întreg capabil să își ofere informații direct de la sursă.

Să muncești din greu fără să acorzi importanță refacerii poate duce spre burnout și epuizare. În timp, în loc să te ajuți, funcțiile cognitive scad, creativitatea scade cât și capacitatea ta de a lua decizii.

Fiecare ar trebui să aibă un ritual cu sine, un fel de feedback constant cu întrebăr de tipul:i ce nevoi am, ce îmi place, ce nu îmi place în momentul ăsta. Ai nevoie să știi cum funcționezi. Ai nevoie să prioritizezi odihna la fel cum prioritizezi munca, scopurile, țelurile.

Există multe idei care se pot creiona din relația dintre cele două, scop și odihnă. Poți scade din importanța somnului și să potențezi scopul- asta poate oferă atingerea lui, dar în timp se vor vedea efectele asupra sănătății- capacitatea fizică/pshică este zic eu în corelație strânsă cu a putea avea rezultate bune, așadar, în timp inclusiv calitatea muncii tale va avea de suferit. Un alt aspect ar fi putea fi că îți atingi obiective în lipsa somnului, dar nu la capacitatea ta maxima creativă, a gândirii clare.

De asemenea, în timpul somnului oricum cauți, se așează și apar conexiuni noi între informații, există chiar șansa să te trezești cu idei creative, soluții.

Uneori ai nevoie să prioritizezi cine ești, fără a te identifica cu valoarea muncii tale. Identitatea noastră, valoarea noastră nu e Funcție Prenume Nume sau Funcție și atât. Poți ieși din senzația de omnipotență, narcisism naturală a noastră și a te vedea ca pe o ființă cu limite, cu nevoi.

Rigiditate. Încordare. Anxioși. Perfecționiști. Sub presiune.

Poate inclusiv modul în care privești somnul ar putea fi adjustat. Ne străduim mult, poate prea mult. Pornim în curse despre atingerea somnului perfect, perfecțiunea în sănătate, perfecțiunea în a funcționa conform unor repere arătate în online. Presiunea pe care o pui asupra modului tău de a dormi poate fi aceeași încercare de control, de perfecțiune, de a fi cum trebuie. Încerci să adormi stând rigid, încleștat parcă să sari oricând pregătit de o cursă. Somnul nu e cursă.