Când ajungi să te cunoști, n-ai să mai preiei cuvintele altora de parcă ți-ar aparține. De multe ori ele sunt destinate lor, nu ție. Tu te îndoiești de potențialul tău, iar celorlalți le este frică de el din varii motive. Poate că tu ajungi unde ei nu au putut, poate nu vor să te piardă.
Într-o relație contează mult ca partenerul să te încurajeze și să îți sufle aer în aripi, nu să ți le taie. Grijă mare la cei care nu vor să te piardă. Vor face tot posibilul să nu le mai vezi, aripile.
Poate au stimă de sine scăzută și nu vor ca tu să fii peste ei, astfel încât vor încerca să te facă să te îndoiești de capacitățile tale, de potențialul tău : De ce te gândești să faci asta? Mă faci să râd. Tu? Nu ești în stare. Termină cu prostiile!
Sau când comunici planurile tale și te dau înapoi imediat: E prea mult. Haha! Ce glume faci și tu. Hai visează în continuare! Nu ești în stare! Ești prost/proastă! Rămâi unde ești. Alege și tu ceva mai ușor. În momentul în care aceste mesaje sunt și mesaje inconștiente preluate de la părinți, ele se vor lipi de tine devenind vocea ta interioară. Ce te face totuși să găsești persoanele astea?
Un om care nu are încredere în el, nu va vrea ca tu să evoluezi. Pentru că evoluția ta ar însemna ruperea de el.
Câți sunteți cei care ați renunțat la visuri pentru cineva? Sau pentru că v-a spus cineva că nu sunteți în stare?
Un om de a cărui părere să ții cont, nu te pune în situația de a alege și nici în cea de a te devaloriza. Din contră. Vine puternic din urmă când vede că te clatini și îți oferă încurajări.
Nu îți va impune niciodată ce să faci, ce să alegi, cine să fii. Neputând să fii ferm cu cine ești, necunoscându-te, îl vei lăsa pe altul să zică cine poți sau nu să fii. Ce poți sau nu să faci. Vei trăi mereu la umbra a ceea ce ai fi putut face. La umbra potențialului tău.
Când e vorba de tine, nu există Mă mai gândesc. Las’…Și așa poate chiar nu reușeam. Pierdeam în două părți.
Dacă e vorba de așa ceva, ai pierdut din start, dinainte de a începe ceva.
Ce? Pe tine.
Lasă un răspuns