Presiune. Foarte multă presiune în ultimul timp pe noi.
Păreri despre cum ar trebui să fim, ce să facem, ce să simțim, ce să nu simțim, specialiști peste specialiști care mai de care cu teoriile lor. Mai nou vezi printre speakeri motivaționali cum efectiv te aleargă. Te aleargă, nu glumă. Nu sta! Nu plânge! Nu dormi mai mult! Trezește-te la cinci dimineața că așa se trezesc geniile planetei, dacă concurența doarme cinci ore tu să dormi trei, mănâncă sănătos, bea lichide, No pain, no gain… Mai zi tu ce alte ordine, sfaturi, alergări mai vezi, mai auzi…
De parcă eu nici nu contez acolo, contează obiectivele. Aha, brusc devin o listă de obiective, devin un om care nu știe să se relaxeze, care se biciuiește (metaforic vorbind) să tragă, să tot tragă, dacă stai să te oprești puțin parcă nici nu mai știi de unde, cum, când, spre ce ai pornit. Dacă mai ai nevoie de bagaj, dacă ai nevoie de altceva…Asta e, alergăm că na’. N-ai voie să simți asta, n-ai voie asta. Trebuie așa. Trebuie pe dincolo.
Unele zile sunt zilele alea triste. Le știi? Sigur. Uneori nici nu știi de ce ai o stare de tristețe, apatie, vrei să fii mai singur, poate vrei să stai mai mult în pat, îți faci un duș cald să te mai relaxezi, bei un ceai, un vin. Ăsta ești tu cel care își mai încarcă bateriile. Simt ce am nevoie să simt, că totul necesită a fi simțit. Apropo, știai ce deștept ești? Găsești mici soluții pentru orice, o cale de a detensiona. Hai să îți dau un exemplu: ai un stimul care e dureros, o experiență, ceva te întristează, ești coplești de emoții. Lacrimile sunt un răspuns involuntar, rolul lor este să te ajute în reglarea emoțională, și uite așa apar substanțele chimice care reduc durerea.
Apoi mai sunt zilele când simți că e toată lumea a ta, ai așa un feeling bun, asculți muzică tare, te îmbraci cu cele mai frumoase ținute, ești super productiv.
Ambele sunt necesare, ambele zile sunt importante. Sunt ceea ce ai nevoie la un moment dat, ascultă-te și atât. E ok să nu fii tot timpul ok.
Lasă un răspuns