Fiecare om pe care îl întâlnești vine ca o minune. Pentru că fiecare om în sinea lui e o minune. Depinde cum alegi să vezi asta.
Cu unii te vezi la un popas preț de câteva minute. Vă mai întrebați câte ceva despre drum, despre vreme.
Cu unii pleci la drum, dar rămân pe undeva, însă până acolo te-au ajutat.
Pe unii încă îi vezi în dreapta ta în timp ce continui drumul, vă cunoașteți de mult timp, știi că poți porni la drum cu ei fără probleme.
Unii te așteaptă acasă și știi că sunt acolo mereu.
Știu că e important să ne purtăm de grijă noi înșine, să ne iubim, dar cât e de frumos să știi că îți poți odihni capul pe cineva. Că te poți încrede și în altcineva. Că poți împărtăși ce vezi în călătoria asta…Că retina voastră capturează aceleași momente…. Momente care îți vor reaminti cât iubești acea persoană și cât ești de norocos că este lângă tine.
Cu unii oameni te oglindești. Pot fi o oglindă bună pentru tine sau una aburită în care nu te regăsești. Dar absolut toți au un rol. Sunt o minune în felul lor. Dacă nu era acel om, care dacă nu a reușit să ajungă cu tine pe mai departe, pentru că asta este viața, un șir de apropieri și depărtări, de rămâneri și plecări, poate nu ajungeai să îi întâlnești pe cei care mai departe îți vor fi alături. Întâlnirea dintre două personalități întotdeauna provoacă o reacție, o schimbare, un ceva cât de mic sau mare în noi.
Om. Ce cuvânt mic, are două litere și cuprinde o viață. Și dacă mergi mai departe de atât, om= viață, viața= e plină de alți oameni care își aduc aportul în construirea ta. E ca și cum suntem noi, dar suntem și toți acei oameni pe care i-am întâlnit.
Oamenii nu se pierd și asta pentru că nu ți-au aparținut niciodată. E un flux și atât. Nu se pierd, se transformă legăturile, relația. Se resemnifică.
Spui: Mulțumesc pentru că ai fost la un moment dat ce aveam nevoie. Depinde fiecare ce a avut nevoie: unii ne învață cum să ne iubim, alții ne învață cum să nu ne iubim. Unii îți dau drumul mâinii când e greu, alții te strâng mai tare. Unii au o forță interioară încât să îți dea și ție încredere că se poate, alții îți arată că nu se poate pentru că ei nu au acea forță. Unii te vor pentru cine ești, fie că plouă sau e soare, alții dacă nu ai o umbrelă nu stau cu tine.
Dar nu ai cum să judeci pe cineva, chiar nu ai cum, pentru că fiecare are propriul drum cu propriul lui sens. Dintr-o mie de călători o sa ai același sens cu câțiva. Asta e frumusețea vieții, de la o mie de călători pe care îi întâlnești, înveți o mie de lucruri. Și acele o mie de lucruri, le poți povesti cu cine e în dreapta ta, sau în spate pentru că aleargă, obosise la un moment dat (fiecare avem ritmul nostru) sau în fața ta.
Lasă un răspuns