„ Cum să fac să nu mă mai compar? Știu că îmi face rău. Văd oameni fericiți și când mă uit la mine îmi plec capul. ˮ
Imaginea de sine (formată din concepția de sine- parte cognitivă, stima de sine- parte afectivă, autoprezentarea- parte comportamentală) ți-o formezi prin sinteza succeselor și eșecurilor tale, prin opinia grupului, prin comparația cu altcineva și prin interiorizarea unui model de manifestare a unei persoane semnificative pentru tine.
Omul când este nesigur de abilitatea și opinia lui, se autoevaluează comparându-se cu altcineva asemănător. Tu poate simți nevoia unei confirmări, iar comparația socială oferă niște repere pentru întărirea imaginii de sine.
Nevoia aceasta înnăscută poate ajunge totuși să fie o piedică în calea fericirii noastre, îngreunându-ne enorm viața.
Nu crezi că aduci o insultă la tot ce reprezinți tu comparându-te cu altcineva mereu? Că jignești corpul tău care muncește permanent pentru tine? Eul tău, sufletul tău, oare merită tratate cu atâta lipsă de respect?
Mereu va exista cineva care ți se va părea că are mai mult, așa cum și acelei persoane poate i se pare că tu ai mai mult.
Oamenii au tendința de a își „purtaˮ anumite identități sociale pentru a minimaliza respingerea, a crește sentimentul de siguranță și de apartenență.
Încărcarea informațională adusă de rețelele de socializare: evenimente pozitive, succesele altora, modul în care aceștia se prezintă într-o formă mult mai avantajoasă contribuie la stările de nemulțumire cu propria viață. Social media creează portrete nerealiste ale persoanelor, tu percepându-le ca având vieţi mai fericite decât a ta.
Să te compari conduce la stări anxioase, la anxietate de nereușită personală văzând cum ceilalți au succese, realizări și la scăderea satisfacției în viață.
Mergi în Herăstrău să alergi și pe lângă tine trece un alt alergător de parcă e săgeata albastră. Te vezi clar mai lent, mai slab și pe el în formă maximă. Dar ai toate datele pentru a trage concluzia că tu ești inferior lui? Poate el face asta de foarte mulți ani și experiența își spune cuvântul, e sportiv de performanță și aleargă să-și depășească recordul la viteză, sau abia a ajuns în parc și are toată energia, după o tură deja pleacă acasă în timp ce tu ești la a doua…
Nu trăiești într-un concurs ca să privești cine e înaintea ta, pe cine trebuie să bați sau să te uiți în urmă cine se apropie de tine. Să vezi viața ca pe o competiție e epuizant.
Învață să te bucuri pentru reușita altcuiva, să îi complimentezi efortul. Invidia e o emoție care roade și încorsetează autenticitatea din tine.
Debarasarea de comparația cu ceilalți, de valorile introiectate și de alinierea la standardele altora, într-adevăr te poate face să te simți ca o frunză în vânt pentru moment, însă merită pentru că astfel vei avea acces la propriul sistem de valori și nu te vei mai raporta la altul pentru a știi cine ești. Vei trăi în concordanță cu tine.
Lasă un răspuns