Toți spun cât de important este prezentul și să te focalizezi numai asupra lui, de parcă el nu ar avea punctul de pornire în ieri.
Momentul trecut îmi irită momentul prezent.
Primești de la corp semnale de alarmă asupra faptului că ai stări emoționale negative față de cineva/ situație, în funcție de modul în care interpretezi ce trăiești.
Corpul vine cu o reacție de apărare la un simbol mental: pot să fiu alergic la un lucru pe care mintea mea l- a asociat cu un eveniment trecut, traumatic pentru mine, o amintire ținută sub covor, dar e refulată printr-o alergie poate la alimente, un obiect, miros.
Simțul mirosului este cel mai legat de memorie:
Tatăl venea acasă în stare de ebrietate și îi agresa mama: violență fizică și psihică. Așa cum o face majoritatea abuzatorilor, el vine a doua zi cu părere de rău aducându-i acesteia un buchet de orhidee. În prezent, ori de câte ori simte mirosul acestora, fetei îi lăcrimează ochii.
Cine s-ar gândi că fiecare clipă rămâne encodată, stocată, informație în celulele noastre și că avem filmul fiecărui eveniment acolo. E necesar numai un stimul cât de mic să dea play în noi la o amintire refulată care să apară pe pielea noastră, în tusea noastră, în ochii roșii și lăcrimați, în nasul înfundat sau care curge, în strănut. Așa se protejează eul tău, scoate afară ce e rău.
Lasă un răspuns