Într-o relație, oamenii își asumă diferite roluri. Acestea fiind, de cele mai multe ori, cele pe care preferă să le joace in general.
Sunt roluri pe care le-au învățat de-a lungul timpului, pe care și le-au însușit, care le plac sau nu, dar continuă să le joace. Nu toate nevoile/dorințele sunt sănătoase, dar asta nu te împiedică să încerci să le satisfaci, nu?
Cum oare, cuiva care-și asumă rolul victimei i se alătură un agresor și invers? Cum oare salvatorul găsește fix persoane care au nevoie să fie salvate?
Critici permanente, înjosiri, umilință, teroare emoțională, abuz verbal și fizic. Ce pentru tine pare de neînchipuit, de nesuportat pentru agresor este o nevoie. E nevoia de a răni indiferent cum, e nevoia de a controla. Aceste acțiuni se resfrâng în mod voit asupra victimei. Și nu există varianta: Da, dar și-a căutat-o. Sigur a făcut ceva. Așa merită. Dacă zici tu așa, dacă zice încă cineva așa, acel om va ajunge să creadă asta. Va ajunge să se învinovățească și să spună: Da, poate chiar merit asta. Și se va învăța în acel stil de viață, stil care nu îi este deloc necunoscut, pentru că cel din rol de victimă are el însuși autoagresiune internă care dă voie altuia. în mod inconștient, să îi facă rău, iar și iar.
Cine intră în rol de victimă își predă responsabilitatea pentru ce gândește și simte, pentru propriile acțiuni. Limitele puse sunt inexistente. Nu poate să le pună agresorului dacă ea se descrie ca fiind neputincioasă, într-o umilință continuă. Cum să iasă din această viciozitate dacă ea însăși are încrederea, stima de sine la pământ și inconștient proiectează asupra celuilalt, nevoia ei de a suferi, de a își provoca un rău.
Salvatorul ce face? Nu se poate salva pe el însuși și proiectează încercând să o facă, ajutând pe ceilalți chiar dacă nu i se cere. Este omul care face pentru ceilalți, mai mult decât ar face pentru el vreodată, care se disponibilizează într-atât încât nu îi pasă că e în detrimentul binelui propriu.
Nu e nimeni mai rău, sau mai bun, așa cum nu poți găsi un om care să fie numai bun sau numai rău. Când vom înțelege, și accepta și acele părți pe care le ținem în subsol, sub paza conștientului, atunci vom fi întregi.
Dacă cel cu rol de agresor are nevoie de vindecarea situațiilor traumatice, victima de a își asuma responsabilitatea pentru propria persoană, de a vindeca patternul de autoagresiune care o lasă atât de permisivă în fața abuzurilor, fermitate cu privire la granițele ei, salvatorul are nevoie să lase ceilalți oameni să decidă pentru ei înșiși, să își asume riscuri și responsabilitatea proprie.
Nimănui nu îi este străină formula agresor/victimă/ salvator. Poate ai auzit-o sub alt nume: sado- masochistă, abuzivă.
Lasă un răspuns