Lungul drum către antreprenoriat sau pentru a știi să îți valorifici munca, prin a cere bani este unul dificil pentru multe persoane. Contează enorm background-ul cu care am crescut. Poate s-a vrut pentru tine un job stabil, la o companie unde să muncești în jur de 40 de ani și să ai totul asigurat.
Iată-te uneori speriat să ceri bani pentru produsul tău, ba chiar să ți se pară uneori ceva rău, că a câștiga bani este ceva murdar.
Dacă nu ai în spate contact cu mediul afacerilor, poate în familie chiar, este destul de greu să știi cât și cum să ceri bani pe produsul tău.
Pentru început ești tentat să ceri mult mai puțin față de valoarea acestuia, fiindu-ți greu să îi evaluezi eficacitatea. Simți că înșeli clienții atunci când ceri bani, și asta duce la o taxă mică. Muncești mai mult și poți ajunge chiar la burnout.
Nu e despre faptul că visurile tale sunt prea sus și nu le atingi, ci despre faptul că le setezi prea jos și le atingi.
Cu toții avem setată o amprentă personală, la nivel inconsțient asupra banilor: cum te simți, cum gândești referitor la bani.
Poți să fii cel mai bun agent de vânzări, manager, cel mai bun în domeniul tău, poți să știi absolut tot, dar dacă în mod inconștient ai acea amprentă asupra banilor, nu vei avea bani, sau îi vei pierde cumva.
Nu ai un pattern, o schemă mentală numai asupra banilor, ci și asupra relațiilor, asupra fericirii, sănătății.
Această amprentă își are la bază, în special, programele mentale pe care le-ai primit în copilărie. Cine a fost principala sursă pentru asta? Părinții. Mai cine? Profesorii, media, cultura …Dacă mai știi exemple, spune-mi.
Suntem cu toții învățați cum să facem bani. Aceste idei adânc implementate devin modul nostru de a gândi.
Hai să ne gândim împreună cum se setează ideile astea? Eu zic Programare verbală, ce ai auzit când erai tânăr. Mai adaug Modelare, învățăm în mare parte prin imitare: ce ai văzut de când ești mic și nu în ultimul rând experiența, ce ai experimentat legat de bani.
Care au fost mesajele referitoare la bani cu care ai crescut?
Banii sunt rădăcina tuturor relelor.
Oamenii bogați sunt lacomi.
Trebuie să muncești din greu pentru a face bani.
Banii nu cumpără fericirea.
Banii nu aduc iubirea.
Banii nu cresc în copaci.
Nu ne putem permite. Continuă tu.
Sunt persoane care joacă rolul victimei. Dau vina pe mulți factori. Dau vina pe economie, pe modelul de afacere, orașul unde locuiesc, taxele, politica, familie, soț, soție, iubit/ă. Mereu e altcineva de vină. Sau caută justificări cum ar fi: Oricum banii nu sunt atât de importanți.
Se plâng. Cel mai periculos lucru pe care îl poți face în viață. Să cazi în capcana lui ÎMI PLÂNG DE MILĂ. Asupra a ceea ce te focusezi, se extinde. Când te plângi, spune-mi, te rog, pe ce ai focusul pus? La ce e bun în viața ta sau la ce nu? La ce crezi că îți lipsește, la ce crezi că e greșit, la cât de nedreaptă e sau nu viața cu tine?
Preia responsabilitatea asupra a aceea ce se întâmplă în viața ta. Fii un participant activ, nu un pasiv.
Se spune că dacă țintești spre lună, măcar atingi stelele. Alții nu țintesc nici măcar spre tavanul casei și se gândesc care o fi problema.
Te lași oprit de frică. Dar e normal ca ea să apară. Creierul când simte că părăsești zona de confort, interpretează ca pe un pericol. Încearcă să te oprească pentru a te proteja.
Incertitudine? Fă-o! Un pas într-o direcție valorează mai mult decât zece ani gândind asupra lui.