Bolile pielii sunt extrem de dureroase. Pe lângă durerea fizică, există de asemenea un răspuns emoțional la ea: stres, frustrare, depresie, anxietate, absenteism la locul de muncă, afectarea relațiilor, au potențial de stigmatizare socială și izolare.
Psoriazisul poate apărea în urma unui șoc emoțional, eveniment dureros reprezentând o cumpănă greu de înțeles și de acceptat ca fiind parte din viață. Importantă este ruperea de tipar, boala poate fi văzută ca o ușă care se deschide, nu un stop. Scenariul vieții este imprevizibil, viața însăși înseamnă adaptare.
La nivelul pielii sunt analizate toate informațiile de contact și reflectă sănătatea interioară, atât la nivel fizic cât și psihic.
Psoriazisul poate apărea în urma unei separări. Câte feluri de separări există? Copil fiind, cea mai mare nevoie este cea de a ne simti în contact cu părinții. Contactul se simte la nivelul pielii. Separarea de mamă, de tată, partener/ă, de un proiect, separarea de mine și de propria mea identitate.
Separarea vine și pune o barieră. Nu pot să îmbrățișez. Nu pot să îți strâng mâna. Atingerea înseamnă piele. Nu pot…poate însemna psoriazis.
Când simți presiunea de a avea contacte nedorite cu alte persoane, a fi nevoit să stai în preajma lor, e o obligație care creează reacții inflamatorii.
Psoriazisul poate fi văzut și drept o armură de protecție. „Mă protejează de suferința pe care oamenii mi-o pot provoca. El mă izolează social și prin urmare mă ține departe de a fi rănit.”
A fi în contact cu ceea ce se întâmplă în interior, a îți da voie să primești atingerea, îmbrățișarea, apropierea celuilalt, a fi deschis către cel de lângă tine și mai ales a nu rămâne blocat în relații pe care nu le dorești. A avea încredere în emoțiile tale, a îți accepta sensibilitatea și a o vedea ca pe o forță.
Orice om are nevoie să se rupă de situația critică. Ce crezi că s-ar mai putea face în prezent?
