Avem de-a face cu o perioadă în care suntem puși față în față cu pericolul. Cu teama, frica paralizantă sau nevrotică, cu incertitudinea. Cum lupți cu un inamic invizibil?
Nu e de condamnat să ne temem că viața ne este pusă în pericol, și prin urmare omul simte că trebuie să facă ceva pentru a se simți în control. Dintotdeauna supraviețuirea a depins de frică, cea care ne învață cum să reacționăm imediat ce ne întâlnim cu un pericol.
Cumpărăturile acestea duse la extrem, oferă o senzație de control asupra unei situații în care el lipsește cu desăvârșire.
Credința că unui eveniment dramatic este necesar să îi oferi un răspuns la fel de dramatic. În astfel de situații oamenii simt nevoia de a reacționa, de a face ceva direct proporționat cu perceția asupra nivelului crizei actuale.
Principala măsură de protecție, așa cum a fost recomandată, este spălatul pe mâini, dar pentru mulți acest lucru este ceva banal, comun. Cum să fac față unui asemenea eveniment dramatic numai cu atât? Evenimentul dramatic, conform lor, necesită un răspuns pe măsură.
Văzându-i pe alții cumpărând în cantități mari crește senzația de urgență, iar atunci când suntem stresați, ne uităm la cum reacționează ceilalți aflați în aceeași situație, față în față cu același test. Dacă alții cumpără tot supermarketul, ești tentat să cumperi și tu. Când nu știm cum să reacționăm, ne uităm la alții pentru a ne ghida.
Pentru a putea face față acestui pericol necunoscut, oamenii se duc și se raporteză la ceva ce deja știu (ca de exemplu SARS din trecut), cu care pot compara și senzația de urgență crește.
Deși autoritățile ne asigură că nu este nevoie să cumpărăm excesiv, cu toate acestea o facem pentru a gestiona starea noastră emoțională.
Când primești mesaje contradictorii te îngrijorezi: e totul sub control/ nu e sub control.
În situații de acest fel, avem atât răspunsuri cognitive cât și emoționale. Frecvent facem greșeala de a exagera evenimente care sunt recente, trăite în prezent (Dacă un avion se prăbubește acum, cel mai probabl eviti zborul o perioadă de timp.)
La nivel emoțional apare ideea de existență a noastră. Să continui să exist. Știm că la un moment dat nu vom mai fi și mintea noastră face tot posibilul de a căpăta control asupra acestei idei. Așa că facem tot felul de acțiuni iraționale, ca de exemplu a cumpăra baxuri întregi Acest lucru te face să te gândești că vei trăi, că te vei folosi la un moment dat de aceste produse, vei supraviețui.