Arhive pentru martie 2020

Acolo unde începe lipsa armoniei, războiul cu tine și cu ceilalți, teama, panica, neîncrederea, sentimentele de vinovăție, resentimentele, furia, uitarea iubirii se pierde sănătatea.

Câți v-ați gândit la sănătate ca la ceva de neglijat? Câți v-ați gândit că se poate pierde așa cum gândiți că se pierd banii, statutul, fericire, iubirea cuiva, succes academic sau profesional?

Ne-am urat sănătate ca și cum era un simplu salut.

În momentul în care simți că poți pierde sănătatea, că deja ai pierdut-o ți se activează atâta panică. Atâtea resentimente și regrete. Începi să vezi cât timp ai pierdut în loc să faci cu totul altceva. Începi să îți dorești lucruri minore Vreau să mai alerg în parc! Brusc, toate celelalte devin fade. Ești în momentul în care conștientizezi că într-adevăr, sănătatea da, e mai bună decât toate. Te superi că nu ai profitat de ea, că poate nu ai făcut la un moment dat nimic care să o întărească, să o prețuiești. Vizualizezi toate momentele în care te-ai enervat sau ai fost enervat de cineva. Devin atât de prostești. În fața adevăratelor pierderi, sau adevăratelor incertitudini își pierd din importanță. De ce am lăsat omul acela să îmi strice ziua atunci? M-a durut toată ziua capul.

Nu știi cum să reacționezi când vezi că și lucrurile pe care le credeai garantate, de nepierdut se pot duce. E decizia ta cum interpretezi semnalul de alarmă. Uneori poate fi prea târziu. Uneori e târziu, dar apare un înger cu figură de om care să vindece și să dea speranță.

Când simți că poți pierde ceva la care nu te-ai gândit niciodată că se poate pierde, te blochezi, te panichezi, urli, strigi.

Dacă e să se întâmple ceva, se întâmplă, nu e nevoie să te învinovățești. Agravezi totul. Contează modul în care îți dai seama că viața e foarte fragilă. Că nu e garantată și rămâne ca tot ce depinde de tine să fie făcut. De tine depinde cum reacționezi la ce îți aduce viața în față. De tine depinde ce alegi să cauți și să vezi în drumul tău. De tine depinde unde te oprești și de unde pleci. De tine depinde să vezi frumusețea în orice, fie că e un zâmbet, plâns, îmbrățișare, suferință. Viața înseamnă tot, și trebuie să apreciezi tot.

Și dacă totuși acum poți face ceva, fă! Dacă ai șansa ca la un moment dat să poți face acel ceva, fă-l.

Este normal să simțim frică, uneori panică, anxietatea în fața necunoscutului. Nu ești singurul care simte asta, e o reacție a tuturor. Poți totuși să o accepți, să o lași să se manifeste, dar cu mare grijă la intensitatea ei. 

În aceste momente ești bombardat cu informații. Din surse sigure sau nu, fiecare alege să își împărtășească temerile online. Limitează-ți accesul și ia- ți un anumit timp în care să consulți sursele sigure, pentru a afla ce este necesar.

Fă ce ține de tine, cu responsabilitate față de propria persoană cât și față de cea de lângă tine. În momentul în care vei trata celălalt om, așa cum dorești să fii tu tratat, lucrurile vor merge într- o direcție bună.

Resemnificarea situației prezente este necesară- Găsirea elementelor pozitive din ceva ce la primă vedere pare catastrofal.

Te apropie de ceilalți. Vezi cât de greu îi este unei persoane cu fobie de microbi să iasă din casă, să dea mâna cu cineva, la ea toate măsurile acestea sunt viața de zi cu zi. Vezi ce înseamnă pentru o persoană cu agorafobie, căruia îi este frică de mersul cu transportul public, frică de spații publice sau închise cum este teatrul, cinema. Vezi cât de singur trăiește un om care nu are pe nimeni, o persoană cu depresie și devii mai sensibil, mai receptiv la prezența lui. Sunt oameni a căror viață așa se desfășoară. Oameni cu diferite patologii, cu boli autoimune. Cu un organism slăbit care le impune să se ferească de orice atingere sau ieșire. 

Devenim mai responsabili, devenim Oameni în adevăratul sens al cuvântului și ne vom întoarce privirea către ceilalți. Mai empatici, cu mai puține prejudecăți, stigmatizări, luat în râs.

Prin faptul că dacă stai acasă în aceste momente, rupi lanțul răspândirii, îți dai seama cât de important este un om. Fiecare om are un rol, un rost. Poate răspândi mai departe ură, tristețe, resentimente, furie sau poate da bucurie, veselie, un cuvânt bun. Ne contaminăm nu numai cu un virus.

Acum îți dai seama care sunt cu adevărat lucrurile importante. N-ai încotro. Viața te-a pus în fața faptului împlinit: Nu mai poți fugi. Se pune stop cursei la care ne antrenăm mereu. Fugim mereu după ceva, și altceva. Acum ne-am oprit și ne reîntoarcem către noi. Asta poate să fie greu. Liniștea. Față în față cu gândurile tale, cu frica ta, cu ce simți. Ai de- a face cu tine fără să te pui pe silent în alergătura de zi cu zi. Frumoasă întâlnire!

Ne dăm seama cât de mult îi apreciem pe cei din jurul nostru și cât de mult ne apreciază și ei. Poate nu ne cunosc, dar se gândesc la binele nostru și noi la al lor. Suntem uniți, și chiar dacă te simți singur, poate oricând cineva să îți fie sprijin.

Putem scăpa totuși de ceva. Convingerile, căci despre ele vorbesc, sunt idei fixe, adânc înrădăcinate și încărcate afectiv. Le extragem din modul în care interpretăm situațiile din viața noastră, din modul în care am fost tratați, din modul în care nevoile emoționale au fost sau nu satisfăcute, din identificarea cu anumite persoane semnificative.

Sunt rigide și foarte puternice, formându-se în copilărie. Ele dictează asupra sinelui, relațiilor cu ceilalți, făcându-ne să avem comportamente deloc adaptative: Cred că ceva rău se poate întâmpla oricând.  Se consumă atât de multă energie cu negativismul, pesimismul cu care vine această convingere care face casă bună cu anxietatea.

Cel mai bun aliat ne rămâne atitudinea pe care o avem în fața a orice ni se întâmplă.

Întrebarea rămâne.  De ce prețuim ceva numai când nu mai avem?